Păsări din România (XXI)

saiubimnatura - 2 March 2023

Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.

Voi continua seria prezentărilor cu speciile de păsări ce pot fi observate în județul nostru, astăzi venind rândul culicilor și sitarilor de mal. În această categorie intră următoarele specii de păsări: Culic mare (Numenius arquata), Culic mic (Numenius phaeopus), Culic cu cioc subțire (Numenius tenuirostris), Sitar de mal (Limosa limosa), Sitar de mal nordic (Limosa lapponica).

Având în vedere faptul că doar trei specii sunt observate mai des în județul nostru, voi încerca să vă prezint trei dintre ele:

Culic mare (Numenius arquata) - Cuibărește în zone umede, bălți și mlaștini, dar iernează pe zone de coastă. Cuibărește în mai toată partea de nord a Europei, rar și în părțile sudice. Migrează iarna în sudul Europei, în Africa și în Asia de sud. Păsările părăsesc terenurile de cuibărit în perioada iunie-august și se întorc începând cu luna februarie a anului următor. Se hrănește sondând cu ciocul în noroi după nevertebrate, iar uneori chiar și noaptea. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de doi ani. Perechea este monogamă, iar cuibăritul are loc de obicei la același cuib, perechea fiind solitară și teritorială. În ritualul nupțial, masculul cântă în zbor, se avântă cât mai sus și apoi planează spre pământ cu aripile întinse la maximum. Cuibul este o mică denivelare, deseori în iarbă sau rogoz.

Populație - Populația cuibăritoare din Europa este mare: 220.000 – 360.000 de perechi. În perioada 1970-1990 a cunoscut un declin, care continuă și azi.

Reproducere - Între trei și cinci ouă, cu mărimea de 68x48 mm, depuse în perioada aprilie-mai. Cei doi părinți le clocesc timp de 27-29 de zile, apoi îngrijesc puii împreună. La 32-38 de zile de la eclozare, puii părăsesc cuibul. Perechile au un singur rând de pui pe an.

Amenințări și măsuri de conservare - La nivel global, specia este în declin, ca rezultat direct al pierderii habitatului prin asanarea de mlaștini și intensificarea agriculturii. Studiile au arătat că și prădarea cuiburilor de către mamifere are un rol esențial în acest declin.

Culic mic (Numenius phaeopus) - Se înmulțeste în mai multe habitate de tundră, iernează în estuare și pe plaje, precum și pe zone mlăștinoase.

Localizare și comportament - Vizitator de vară în nordul Europei, iernează în zona de coastă a Africii de Vest. Părăsește zona de cuibărit în perioada iulie-septembrie și revine în perioada aprilie-iunie. Se hrănește și noaptea și ziua, afundându-și ciocul în nămol sau ciugulind de pe sol. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de doi ani. Perechi monogame, de obicei cuibăresc în colonii dispersate, dar sunt foarte teritoriale și își apără zona de cuibărire. Masculii atrag femelele cu cântece în timp ce zboară în cercuri la înălțime. Odată formată perechea, femela face o adâncitură în sol și aduce frunze pentru a construi cuibul. Deseori construiesc cuiburi în iarbă, buruieni sau pe o movile.

Populație - Populația care cuibărește în Europa este mare, 160.000 – 360.000 de perechi, iar declinul din anumite țări, în perioada 1990-2000, a fost compensat cu creșterea populației în altele. La acest moment, specia nu cuibărește în România.

Reproducere - Împerecherea are loc în perioada mai-iulie. Cei doi părinți clocesc trei-patru ouă cu mărimea de 58x41 mm, timp de 27-28 de zile și au grijă de pui până când aceștia părăsesc cuibul, la 35-40 de zile de la eclozare. Scot un singur rând de pui pe an.

Amenințări și măsuri de conservare - Populația a cunoscut un declin în secolul al XIX-lea, ca urmare a vânătorii în timpul migrației, dar acum numărul de păsări este mai mult sau mai puțin stabil. Cea mai mare amenințare la această oră este dispariția habitatului din zonele umede de coastă.

Sitar de mal (Limosa limosa) - este răspândit pe tot continentul european însă ca o prezență destul de rară. Zonele preferate de cuibărit sunt N-V-ul Europei. La noi în țară este întâlnită ca pasăre de pasaj și ca oaspete de vară în Delta Dunării. Rar poate fi văzută și în apropierea bălților din interiorul țării.

Sitarul de mal are penajul mult mai spectaculos primăvara în perioada împerecherii. Capul, gâtul și pieptul au o colorație roșie-cărămizie, pe spate și pe aripi este pestriț, brun închis cu alb iar pe abdomen este alb-cenușiu. Ciocul este lung și subțire, cu baza roz și vârful negru iar picioarele sunt relativ lungi și de culoare neagră. Iarna, penajul pierde nuanțele de cărămiziu și lasă loc celor de cenușiu.