Păsări din România (XVIII)

saiubimnatura - 4 October 2022

Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.

Voi continua să vă prezint în acest articol alte trei specii de păsări. Cele trei specii prezentate astăzi sunt: Găinușa de baltă (Gallinula chloropus), Lișița (Fulica atra) și Nagâțul (Vanellus vanellus).

Găinușa de baltă (Gallinula chloropus) - Poate fi întâlnită într-o varietate de zone cu ape liniștite în care există vegetație abundentă. Preferă râurile, iazurile, lacurile, canalele și mlaștinile adiacente pădurilor sau care au vegetație înaltă în apropiere.

Cuibărește pe aproape tot continentul nostru. Păsările din regiunile nordice și estice migrează iarna spre sud, până în Africa subsahariană. Pleacă de pe terenul de cuibărit în luna septembrie și revin în februarie. Este o specie diurnă, dar se hrănește și în serile cu lumina puternică a lunii. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an. În general, perechile sunt monogame, dar se întâlnesc și cazuri de poligamie și poliandrie. Legătura dintre parteneri poate dura mai mulți ani. În ritualul nupțial, masculul înoată spre femelă cu ciocul scufundat în apă și îi oferă ierburi acvatice. Cei doi construiesc un cuib în formă de cupă, fie pe sol, ancorat de vegetația adiacentă, fie într-un tufiș sau într-un arbore și își apară teritoriul cu agresivitate.

Ouăle sunt depuse la mijlocul lunii martie. Cei doi părinți clocesc pe rând cele cinci-nouă ouă, cu mărimea de 43x31 mm, timp de 21-22 de zile. Ambii părinți hrănesc puii, până când aceștia devin independenți, la 40-50 de zile de la eclozare. Au două ponte pe an.

Lișița (Fulica atra) – Specie de pasăre de talie medie, ușor de recunoscut după penajul relativ uniform negru-cenușiu. Sexele sunt asemănătoare. Capul este mic și rotund, de culoare neagră, contrastând cu restul corpului de culoare cenușiu-închis.

Etimologia denumirii știintifice: Numele genului Fulica provine din denumirea în latină a lișiței. Numele speciei provine din cuvântul latin ater - negru, întunecat, cu referire la coloritul general al păsării.

În România, specia cuibărește în majoritatea habitatelor acvatice cu excepția zonelor montane.
Specia cuibărește în România și este prezentă pe tot parcursul anului. În perioada de pasaj și iernare apar aglomerări de indivizi în cadrul suprafețelor acvatice, existând un influx de indivizi din populațiile nordice, efectivele populaționale din perioadele reci depinzând mult de gradul de acoperire cu gheață a habitatelor acvatice.
Specia este prezentă în majoritatea habitatelor acvatice, preferându-le pe cele cu apă stătătoare sau lin curgătoare, puțin adâncă, cu vegetație submersă abundentă și vegetație palustră. În perioada de cuibărire poate folosi și zonele inundate sau habitatele umede temporare.

Este o specie omnivoră, preferând mai ales plante acvatice și semințele acestora, precum și alte materiale vegetale aparținând plantelor din vecinătatea habitatelor acvatice. Hrana de origine animală este constituită din nevertebrate care trăiesc în mediul acvatic, dar și pești, amfibieni, micromamifere, păsări de dimensiuni mici și ouăle acestora.

Este o specie gregară, monogamă, iar în perioada de cuibărire își apără cu tenacitate teritoriul.

Populația globală a speciei este estimată la 7.950.000 – 9.750.000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 945.000 – 1.550.000 de perechi, tendința populațională la nivel european fiind în scădere. Populația din România este estimată la 66.888 – 79.370 de perechi, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.

Nagâț (Vanellus vanellus) - Este o specie de pasăre limicolă de talie medie, cu siluetă distinctă și aripi foarte rotunjite în zbor, ce prezintă dimorfism sexual. Penajul de pe spate, aripi și coadă este negricios cu reflexii verzui-movalii mai ales pe partea dorsală. Abdomenul, partea superioară a cozii, vârful aripilor precum și acoperitoarele subalare sunt albe.

Etimologia denumirii știintifice: Numele genului și al speciei vanellus - este denumirea acestuia în italiană și provine din cuvântul latin vannus - evantai mic, făcând referire la forma aripilor și la sunetul scos de acestea în zbor.

În România, specia este distribuită pe tot teritoriul țării cu excepția zonelor montane și sub-montane.
Specia cuibărește în România, marea majoritate a exemplarelor fiind migratoare. Este prezentă în numere mai mici și în perioada rece a anului, mai ales în sudul țării.
Nagâțul cuibărește într-o varietate mare de habitate deschise, cum sunt terenurile arabile, pășuni, fânațe, pajiști naturale sau zone umede. În afara sezonului de cuibărire preferă terenurile arabile cu arături proaspete, pajiștile, dar se hrănește și pe malul apelor.

Specia se hrănește cu nevertebrate, mai ales cu râme, melci, păianjeni și diverse insecte împreună cu larvele acestora. Este o specie atât diurnă cât și nocturnă. Uneori caută hrană tropăind pe sol, nevertebratele fiind mai ușor de observat și capturat.