Păsări din România (VII)

saiubimnatura - 10 Mai 2022

Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.

Pentru că merg destul de des prin zonele sălbatice din județul nostru și pentru că mai mereu dau de fazani, m-am gândit să scriu acest articol despre fazani și nu numai, adică despre speciile ce fac parte din Familia Phasianidae. Din această familie fac parte următoarele specii: Potârnichea de stâncă asiatică (Alectoris chukar), Potârnichea de stâncă (Alectoris graeca), Potârnichea de stâncă africană (Alectoris barbara), Potârnichea cu picioare roșii (Alectoris rufa), Potârnichea (Perdix perdix), Fazanul (Phasianus colchicus), Prepelița (Coturnix coturnix).

Cele mai des trei specii întâlnite în țara noastră sunt:

Potârnichea (Perdix perdix) - Habitatul specific al speciei este alcătuit în cea mai mare parte din terenuri agricole, dar poate fi observată și în zone cu dune de nisip, turbării sau chiar zone mlăștinoase. Potârnichea este o specie sedentară și reprezentativă pentru habitatele agricole, de asemenea pot fi găsite cuiburi și în habitate de stepă joase, pe pășuni sau fânețe, dar și în zonele inundabile din apropierea cursurilor de apă.

În Europa există o populație europeană relativ mare, de aproximativ 1.600.000 - 3.100.000 de perechi cuibăritoare. Cu toate că populația a crescut sau a rămas stabilă în unele țări din estul Europei în perioada 1990-2000, a continuat să scadă în mare parte a Europei centrale și de vest, astfel scăzând puternic per total. În România populația atinge aproximativ 120.000 - 180.000 de perechi.

Amenințări și măsuri de conservare: Efectivele din țara noastră au scăzut din cauza mai multor factori cum ar fi restrângerea habitatului, braconajul, extinderea zonelor urbane, exploatările de agregate din apropierea apelor curgătoare, precum și incendierea sezonieră a miriștilor. Ca măsuri de conservare se impun reducerea braconajului, reducerea exploatărilor din apropierea sau din albiile apelor curgătoare unde se știe că specia cuibărește și interzicerea arderii vegetației din pajiștile utilizate de specie ca habitat de cuibărit.

Fazan (Phasianus colchicus) - Este o specie de pasăre sălbatică dar care este crescută și în captivitate.

Fazanul provine din Asia, dar este întâlnit nativ și din Georgia până estul Chinei, în Europa. Specia a fost introdusă în Europa, America de nord, nord-vestul Africii, Australia și Noua Zeelandă. În țara noastră este o specie introdusă și este prezentă pe tot teritoriul țării, în zonele de joasă și medie altitudine. Specia este sedentară în tot arealul de distribuție, cuibărește în România și a fost introdusă pentru vânătoare.

Este întâlnită pe terenurile agricole, în zonele cu teren arabil, pajiști și pășuni, miriști, margini de localități cu vegetație abundentă etc.

Populația europeană este estimată la 4.140.000 – 5.370.000 de perechi, tendința populațională la nivel european fiind considerată pozitivă. În România, populația este estimată la 50.000 – 250.000 de perechi, tendința populațională fiind considerată în creștere.

Amenințări și măsuri de conservare: În România nu se impun măsuri de conservare, fiind o specie introdusă. În multe locuri din țara noastră, specia este introdusă chiar de asociațiile de vânătoare pentru a avea ce vâna.

Prepelița (Coturnix coturnix) - Prepelița este o specie ce se găsește în multe țări din Europa, Africa și Asia de Vest. Este o specie caracteristică habitatelor agricole, iar migrația către țările din sud începe la începutul lunii aprilie.

Zonele cel mai des frecventate sunt cele din apropierea terenurilor agricole, unde își fac cuibul și își cresc puii. Păsările stau ascunse toată ziua în vegetația înaltă pentru a se proteja de câini, vulpi, șacali sau alte animale care pot să le atace și să le mănânce.

Amenințări și măsuri de conservare: Prepelițele au mulți dușmani naturali: de la vulpi și dihori până la șerpi, nevăstuici și diverși prădători cu pene. Plecarea spre regiuni mai calde are loc în septembrie, dar ultimele păsări își părăsesc casele abia în noiembrie. Stolurile de prepelițe circulă mai des seara și noaptea, iar în timpul zilei se odihnesc pe pământ și stau ascunse în tufișuri.

Aceste trei specii sunt întâlnite și în județul nostru, dar dintre cele trei specii, cea mai des întâlnită specie este fazanul. Am întâlnit fazan și în oraș, mai precis prin parcul Monument, sau chiar pe malul Dunării. Dacă sunteți atenți, în plimbările pe care le faceți cu mașina, puteți întâlni fazani pe marginea drumurilor, a canalelor de irigații, etc. Celelalte două specii sunt mult mai greu de observat, pentru ca să le observați trebuind să mergeți prin zone mai retrase, zone frecventate de aceste specii.