Păsări din România (IV)

Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.

În acest articol voi continua să vă prezint alte trei specii de păsări de apă din România: gâsca cu gâtul roșu, gâsca de vară și gârlița mare.

Gâsca cu gâtul roșu (Branta ruficollis) este specie oaspete de iarnă, adică nu cuibărește în țara noastră. Această specie de gâscă cuibărește, în grupuri, în tundra siberiană. De cele mai multe ori cuiburile sunt construite în zone în care cuibăresc șoimul călător și șorecarul încălțat, pentru ca să își protejeze cuiburile.

Cele mai mari efective de păsări iernează în sud estul Europei, adică în România și Bulgaria. În anul 2022 specialiștii ornitologi din România au reușit să numere nu mai puțin de 24.000 de exemplare de gâscă cu gâtul roșu.

Iarna, ornitologii de la SOR monitorizează gâsca cu gât roșu (Branta ruficollis). Echipele de biologi care au fost pe teren în luna ianuarie pentru recensământ au avut de înfruntat frigul, ploaia și vântul. Pentru al doilea an la rând, Societatea Ornitologică Română raportează un nou record la gâștele cu gât roșu care iernează în România: aproape 24.000 de indivizi. Zonele în care au fost numărate cele mai mari concentrații de păsări au fost Bărăgan, Dobrogea litorală și Delta Dunării.

Gâsca cu gâtul roșu se hrănește pe câmpurile cu grâu de toamnă și/sau rapiță, în apropierea bălților de cele mai multe ori.

Amenințări și măsuri de conservare: Degradarea zonelor de cuibărit prin activități de minerit, vânătoarea accidentală în teritoriile de migrație și iernare atât în locurile de înnoptare cât și în cele de hrănire, braconajul, deranjul produs de activitățile piscicole pe lacurile folosite pentru înoptare, dezvoltarea urbană în jurul lacurilor folosite pentru înnoptare, deranjul determinat de fermierii care le alungă de pe culturile de toamnă de grâu și orz sunt principalele pericole ce afectează specia. Ca măsuri de conservare au fost elaborate Planuri Naționale de Acțiune în Bulgaria și România. Majoritatea locurilor de înnoptare se află în zone protejate și sunt dezvoltate scheme de agromediu în colaborare cu fermierii. Sunt și cazuri când au căzut în anumite locuri din cauza ceții, lovindu-se de obstacole sau din cauza lovirii de firele de înaltă tensiune.

Gârlița mare (Anser albifrons) este o specie oaspete de iarnă și poate fi întâlnită doar în sezonul rece la noi în țară. Sunt cunoscute două subspecii: subspecia flavirostris care cuibărește în vestul Groenlandei și care iernează în număr foarte mare în nord-vestul Marii Britanii și subspecia albifrons care cuibărește în zonele arctice și iernează în România, Bulgaria, Turcia.

În teritoriile de cuibărire se hrănește cu specii vegetale din tundra siberiană, iar în cartierele de iernare din sud-estul Europei, în special, cu materiale vegetale de pe culturile agricole. La început se hrănesc cu boabe (porumb, grâu sau alte graminee) rămase după recoltare (când sunt disponibile) și mai apoi cu frunzele răsărite ale grâului, rapiței sau a altor culturi agricole de toamnă.

Un număr semnificativ de indivizi a fost înregistrat la gârlița mare (Anser albifrons) la numărătoarea din ianuarie 2022, peste 400.000. Acțiunea de monitorizare face parte din proiectul „Life for Safe Flight” în care sunt implicate organizații din toate țările aflate pe ruta de migrație a gâștelor cu gâtul roșu – Rusia, Kazahstan, Ucraina, România, Bulgaria.

Amenințări și măsuri de conservare: Specia este amenințată de braconaj, în special pe rutele de migrație și în teritoriile de iernare, de otrăvirea cu pesticide de pe terenurile agricole. Schimbările climatice o fac vulnerabilă prin restrângerea teritoriului de cuibărit și exacerbarea competiției (dată de extinderea spre nord a altor specii). Alți factori perturbatori sunt degradarea habitatului din zonele umede, care sunt asanate, precum și poluarea cu produse petroliere. Sunt și cazuri când au căzut în anumite locuri din cauza ceții sau din cauza lovirii de firele de înaltă tensiune.

Gâsca de vară (Anser anser) este considerată cea mai răspândită specie de gâscă din Europa, este o specie parțial migratoare. Aceasta cuibărește în zone mlăștinoase, lacuri cu stuf și pe plauri, formând colonii. Este cea mai mare și mai grea dintre gâște.

Specia cuibărește în România, fiind prezentă la noi tot timpul anului. Prezența este constantă, însă diferă ca distribuție. În sezonul de cuibărit este mult dispersată, iar începând din vară se adună în grupuri mai mari, la început pentru creșterea puilor și năpârlire, iar mai apoi pentru iernare.

Amenințări și măsuri de conservare: Specia este amenințată de braconaj, fiind susceptibilă și la otrăvirea cu plumb uneori. Alt factor perturbator este degradarea habitatului din zonele umede, eliminat pentru a face loc agriculturii și dezvoltării industriale. Fiind o specie ce se hrănește pe culturile agricole există un conflict continuu cu fermierii.

În județul Brăila cele trei specii pot fi întânite în multe locuri unde există luciu de apă cu stuf, plauri, etc., dar și pe câmpuri, acolo unde specia se hrănește. Primele două specii prezentate sunt întâlnite doar iarna, iar a treia specie poate fi întâlnită și în restul anului, fiind o specie parțial migratoare.

Pentru ca păsările să poată fi protejate, avem nevoie de măsuri aplicabile și aprobate de ambele părți, iar pentru acest lucru este nevoie de un dialog constructiv între ornitologi și vânători. Este momentul pentru ca cele două părți să pună pe hârtie un „cod al bunelor maniere” altfel cele care au de suferit sunt păsările, în primul rând. Doar dialogul civilizat, de ambele părți, poate aduce rezultate pozitive, atât pentru păsări cât și pentru ornitologi și vânători.

Fără un moment ZERO în care părțile să conștientizeze că nu are nimeni de câștigat de pe urma „tensiunilor” dintre acestea, lucrurile vor stagna și de pierdut are toată lumea. Haideți să înțelegem că nu putem să vrem ca o singură parte să aibă dreptate, acest lucru este imposibil.