Păsări din România (I)

Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.

Observăm foarte des în natură diverse specii de păsări pe care nu le cunoaștem nici după denumirea populară. Voi încerca să vă aduc în prim plan cât mai multe dintre ele pentru a le putea identifica mai ușor. Pentru cei ce iubesc păsările și doresc să le descopere, să facă o pasiune din ornitologie sau chiar o meserie, există determinatoare și aplicații pentru telefonul mobil.

În România au fost identificate aproximativ 400 de specii de păsări. În acest prim articol o să vă prezint speciile din Familia Corvidae, familie ce are în componență următoarele șapte specii, enumerate după denumirea populară: alunar, cioara grivă, cioara de semănătură, coțofana, stăncuța, gaița și corbul.

Având în vedere că în zona județului Brăila, două dintre aceste specii (alunarul și corbul) au fost mai rar observate, o să vă prezint celelalte cinci specii mai detaliat.

Alunarul (Nucifraga caryocatactes) este o specie ce poate fi întâlnită în zona de deal și de munte. În Brăila am observat-o în urmă cu 10 ani în parcurile din oraș, undeva cam 6-9 luni de zile, după care a dispărut. În România specia are o distribuție montană, cuibărind în zona pădurilor de molid și jnepeniș.

Este o specie de talie medie. Nu prezintă dimorfism sexual. Penajul este maroniu întunecat, stropit cu pete mici albe; creștetul și o mare parte din aripă sunt maro-închis. Ciocul este lung și puternic. Aripile sunt late și rotunjite, iar coada este scurtă.

Habitate: Alunarul este prezent în pădurile de conifere de la altitudine mare. Cuibărește în zone montane, bogate în alune și semințe, unde își face provizii pentru iarnă.

Cioară grivă (Corvus corone cornix)

Descrierea speciei: În România, cioara grivă este prezentă în toate tipurile de habitate, dar preferă zonele din afara regiunilor urbane (cu precădere cele aglomerate), însă poate fi observată în zonele rurale.

Localizare și comportament: Specia este sedentară în arealul de distribuție european și asiatic, fiind prezentă pe tot parcursul anului în apropierea locurilor de cuibărit pe care le reutilizează de la an la an. În restul anului specia poate fi observată aproape în permanență pe terenurile agricole din apropierea locurilor de cuibărit.

Amenințări și măsuri de conservare: În prezent cioara grivă nu este afectată de nici o activitate umană, adaptându-se foarte bine la orice schimbare de habitat survenită în urma activităților antropice din afara zonelor urbane.

Coțofană (Pica pica)

Descriere: Este o specie de talie medie-mare din familia corvidelor, ce nu prezintă dimorfism sexual.

Distribuție: Este sedentară în toată zona de distribuție. În România, specia este prezentă pe tot teritoriul țării, cu excepția zonelor montane cu altitudini mari.
Habitate: Coțofana preferă peisajele agricole, zonele cu habitate mixte unde sunt prezenți arbori izolați, tufe sau pâlcuri de arbori, evitând habitatele complet deschise unde nu există arbori sau arbuști, dar și habitatele forestiere compacte. Este o specie sinantropă, fiind prezentă în majoritatea zonelor urbane, în parcuri, cimitire, livezi etc.
Hrană: Este o specie omnivoră, oportunistă. Hrana de origine animală cuprinde nevertebrate (de obicei insecte de dimensiuni mai mari), micromamifere, reptile, păsări, pui și ouă de păsări, precum și leșuri.

Stăncuța (Corvus monedula)

Descriere: Este o specie de talie medie, de mărimea unui porumbel. Nu prezintă dimorfism sexual.

Distribuție: În România, specia are o distribuție largă, cuibărind pe întreg teritoriul, inclusiv în zonele alpine cu stâncărie.

Fenologie: Specia cuibărește în România, fiind sedentară. Pe parcursul iernii, o parte din indivizii populațiilor nord-europene iernează în România.

Habitate: Stăncuța poate fi întâlnită într-o mare varietate de habitate. Cuibărește în localități, parcuri și grădini cu arbori de foioase bătrâni, regiuni cultivate, în cariere, stânci și pe faleze înalte stâncoase.

Cioara de semănătură (Corvus frugilegus)

Descriere: Este o specie de talie mare. Nu prezintă dimorfism sexual. Penajul este complet negru cu luciu violet, ciocul este relativ lung și conic.

Distribuție: În România este răspândită pe aproape întreg teritoriul, cu excepția zonelor montane înalte și a zonelor împădurite.

Fenologie: Specia cuibărește în România, fiind sedentară.

Habitate: Specia este prezentă într-o mare varietate de habitate, cum ar fi: parcuri, terenuri agricole, pășuni, fânețe, localități (atrasă de sursele de hrană mai ales de la gropile de gunoi). Cuibărește atât în localități cât și în zonele deschise, în aliniamente de arbori sau pâlcuri de pădure / plantații. În perioada de iarnă înnoptează în număr mare în interiorul orașelor.

Corb (Corvus corax)

Distribuție: În România specia este prezentă pe aproape întreg teritoriul, lipsind din zonele joase de câmpie (agricole) din sud-est. În județul Brăila am identificat specia în zona Bălții Tătaru și la Balta Albă.

Habitate: Corbul utilizează o gamă foarte largă de habitate pe întreaga zonă de distribuție (zone de coastă, montane, tundră, stepă etc.). În România este preponderent forestieră, cuibărind însă și în zone stâncoase sau zone deschise (adesea pe stâlpii de înaltă tensiune). Pentru hrănire folosește atât habitatele forestiere, cât mai ales zonele deschise din apropiere.

Amenințări și măsuri de conservare: Fiind o specie larg răspândită și oportunistă, are puține amenințări. Una dintre cele mai severe este otrăvirea, fie intenționată (cu ajutorul cadavrelor otrăvite, puse mai ales pentru specii de mamifere prădătoare), fie accidentală (în cazul în care consumă cadavre ale unor animale vânate care conțin alice de plumb).

Gaița (Garrulus glandarius)

Descriere: Este o specie de talie medie, cu un aspect care o face ușor de diferențiat de alte specii. Penajul este ruginiu-maroniu pe piept, abdomen, cap și spate, cu târtița de culoare albă, coada și aripile de culoare neagră. Acoperitoarele aripilor sunt de culoare albastră, cu striații negre, ușor de văzut mai ales în zbor. Penele de pe cap sunt ușor alungite, formând o creastă atunci când sunt ridicate. Lungimea corpului este de 32-36 cm, iar greutatea este de 150-190 de grame.

Distribuție: Specia are o distribuție largă, ocupând aproape toată Europa, nord-vestul Africii, Orientul Apropiat și toată zona temperată a Asiei, până în Japonia. Gaița este rezidentă în tot arealul de distribuție. În România este prezentă pe tot teritoriul.
Fenologie: Specia cuibărește în România, fiind sedentară.

Habitate: Gaița preferă habitatele forestiere, mai ales pădurile de foioase, dar apare și în pajiști cu arbori, livezi, parcuri, grădini și cimitire. În partea nordică a distribuției este comună și în pădurile de conifere. Evită în general zonele deschise.

Amenințări și măsuri de conservare: În trecut specia era vânată pentru penele albastre de pe aripi, care erau folosite ca decorațiuni. De asemenea este vânată din cauza comportamentului acesteia de a fura puii din cuibul altor specii, fiind considerată dăunătoare. O altă amenințare este reprezentată de managementul forestier neadecvat, respectiv exploatările din sezonul de cuibărire.