• aproape 20 de elevi de la Şcoala nr. 33 “Sf. Andrei”, din cartierul Vidin, sunt asistaţi la lecţii şi servesc masa de prânz la Centrul social-educaţional ctitorit de parohia “Sfântul Antonie cel Mare” • totul se face pe bază de voluntariat, cu implicarea cadrelor didactice de la Şcoala “Sf. Andrei”, care îi supraveghează pe copii la lecţii, prin rotaţie • tot aici, sâmbăta, peste 100 de săraci beneficiază de o masă caldă pregătită de voluntarii bisericii • sufletul acestui amplu proiect caritabil - pildă de omenie pentru toţi brăilenii - este părintele paroh Cristian Gagu
Statornicită în inima unui cartier “mamut” (apărut în perioada comunistă, tocmai la marginea oraşului) ca răspuns la realităţile demografice, sociale şi religioase - zona fiind lipsită de lăcaşuri de închinare - parohia “Sfântul Antonie cel Mare” a ajuns în prima linie a bătăliei contra abandonului şcolar şi a sărăciei, punând în practică adevăratele precepte ale creştinismului. Departe de Centrul Vechi al Brăilei, dar aproape de Dumnezeu, biserica păstorită de părintele Cristian Gagu străluceşte ca o făclie în bezna neputinţei şi a sărăciei, aducându-le brăilenilor de aici lumină, nădejde şi credinţă. Înfiinţată în anii '90, într-un cartier sărăcit, care depindea, în mare măsură, de falimentarul “Promex”, parohia părintelui Gagu a reuşit să pună la punct - cu bani puţini, dar cu multă dragoste şi trudă - un amplu program social-filantopic destinat copiiilor de la Şcoala nr. 33 “Sf. Andrei”, precum şi familiilor nevoiaşe. Facerea de bine, iniţiată de părintele Gagu, nu se mărgineşte doar la Şcoala “Sf. Andrei”. Sfinţia sa a iniţiat acţiuni caritabile şi la Şcoala nr. 20, precum şi la grădiniţele din zona de nord a oraşului. Asta în condiţiile în care Vidinul rămâne unul dintre cartierele sărace ale Brăilei, cu 20% dintre locuitori plecaţi la muncă în străinătate, în căutarea unui trai mai bun.
After-school, masă caldă şi voluntariat la biserica “Sf. Antonie cel Mare”
Am ajuns la Centrul social-educaţional “Sfinţii Martiri Brâncoveni” al parohiei “Sfântul Antonie cel Mare”, din cartierul Vidin - despre care auzisem numai lucruri bune - într-o zi obişnuită de ianuarie. Am trecut pragul Centrului neanunţat, tocmai când micuţii se întorceau, grăbiţi, de la şcoală. Unul câte unul, cu ghiozdanele în spate, însoţiţi de doamna învăţătoare Fănica Dumbravă, unul dintre voluntarii implicaţi în proiect. În total, 16 copii de clasele I-IV (plus clasa pregătitoare) de la Şcoala Generală nr. 33 “Sfântul Andrei” din Vidin - cartier eminamente “muncitoresc”, de la periferie, ar zice unii - vin şi se aşează, în fiecare zi, la masa pregătită cu dragoste de voluntarii părintelui Gagu. Uneori sunt şi 18-20 de copii. Şi totul este gratuit, oferit din inimă, pentru că, aşa cum spun bătrânii, “dar din dar se face raiul”.
Îndemnaţi de învăţătoarea lor, micuţii au mers, mai întâi, în sala amenajată ca “after school” - construită de parohie, din daniile credincioşilor - şi s-au apucat de teme. N-a durat mult şi au fost chemaţi la masă. Copiii n-au dat năvală, cum s-ar crede, ci au împreunat mai întâi mâinile şi s-au rugat “Tatăl Nostru” - Rugăciunea Domnească, de-ţi era mai mare dragul să-i priveşti. Într-o zi obişnuită ca aceea, copiilor li s-a pregătit un meniu bogat, cu multe bunătăţi: mămăliguţă cu brânză şi cu ou ochi, cu gogoşi aromate date prin pudră de zahăr, colaci împletiţi, abia scoşi din cuptor, prăjituri făcute în casă şi colivă “cât roata carului” - pregătite cu sârg de bucătăresele care fac, de asemenea, muncă de voluntariat la biserică.
“Proiectul after-school “Educaţie şi viaţă spirituală” este rodul colaborării dintre directorul Şcolii “Sf. Andrei”, Cătălina Rotaru, şi preotul paroh Cristian Gagu, de la parohia “Sf. Antonie cel Mare”. Sunt implicate toate cadrele didactice ale şcolii, care supraveghează copiii la lecţii, prin rotaţie, pe bază de voluntariat. Facem acest lucru de câţiva ani, de când a fost iniţiat proiectul”, ne-a precizat d-na învăţătoare Fănica Dumbravă. Cu alte cuvinte, după ce stau câteva ore la şcoală, dascălii de la “Sf. Andrei” merg cu micuţii la after-school, la biserică, să fie de folos comunităţii.
În baza acestui proiect lăudabil, iniţiat în anul 2015, copiii beneficiază, în mod gratuit, de o masă caldă la prânz, în fiecare zi, imediat după terminarea cursurilor, după care sunt asistaţi la lecţii. Copiii sunt selectaţi de şcoală, urmărindu-se, cu precădere, sprijinirea părinţilor care nu au cu cine să-şi lase copiii cât timp sunt plecaţi la serviciu.
Nu este singura iniţiativă lăudabilă pusă la punct de parohia Vidin. În fiecare sâmbătă, 100 de oameni nevoiaşi din cartier, uneori şi mai mulţi, beneficiază de câte o masă caldă, pregătită, aici, tot pe bază de voluntariat.
Despre toate acestea, însă, părintele paroh Cristian Gagu preferă să nu spună prea multe, ca să nu pară că se laudă; creştinii autentici, fie ei slujitori ai altarului sau simpli mireni, trăiesc după preceptul biblic: “Să nu ştie stânga ce face dreapta”. Altfel spus, nu te lăuda prea mult cu binele pe care-l faci, ca să nu cazi în păcatul trufiei.
O biserică pentru oamenii de la marginea Islazului
După cum preciza, deunăzi, părintele Cristian Gagu, în Monografia bisericii “Sfântul Antonie cel Mare” (publicată recent), prin anul 1940, în actualul cartier Vidin erau vreo patru târle de ciobani şi câteva gospodării de lipoveni şi oameni nevoiaşi din Brăiliţa, care-şi zidiseră case din chirpici. Terenul pe care se află astăzi fostul Liceu “Progresul” era islaz de păşunat (însăşi zona Vidinului făcea parte din vechiul Islaz al Brăilei). Străzile de astăzi ale cartierului apar în documente abia după 1950, ca parte a comunei suburbane Brăiliţa. Chiar şi acum, după atâta amar de ani, se confundă uşor Vidinul cu Brăiliţa, ca să nu mai vorbim de cartierul muncitoresc Progresul.
Locuitorii acestei zone de la periferia urbei trecuseră şi ei prin grozăviile războiului. Părintele parohiei relatează cazul Ioanei Capbun, de pe Calea Galaţi, mamă a nouă copii, împuşcată de un soldat rus în seara zilei de 10 ianuarie 1946. Brăileanca îşi apărase copiii cu preţul propriei vieţi şi se opusese jafului comis de doi soldaţi ruşi care, sub ameninţarea armelor, îi vandalizaseră locuinţa şi-i luaseră toată agoniseala, inclusiv hainele. Tragicul episod i-a fost povestit părintelui Gagu de către fiul eroinei, pe atunci în vârstă de 14 ani, care se afla la doi metri distanţă în spatele mamei şi care a rămas marcat pentru tot restul vieţii.
În anii dictaturii comuniste, în Brăiliţa s-au mutat mulţi muncitori care lucrau la Întreprinderea de Utilaj Greu (IUG) “Progresul” (fostă “Franco-Română”, înfiinţată în anul 1924, pe vremea primarului liberal Radu Portocală), devenită ulterior Promex. Despre Vidin se poate vorbi, ca şi cartier al Brăilei, abia după anii '80, când au fost ridicate aici primele blocuri, deşi denumirea nu apare în documentele oficiale. De altfel, potrivit mărturiilor celor care au lucrat la construirea lor, toate cele 38 de blocuri ale cartierului au fost construite în doar cinci ani, în perioada 1978-1983, unele în cunoscutul stil “hei-rupist”. Autorităţile comuniste atee n-au ţinut, însă, cont de faptul că oamenii de aici nu aveau o biserică a lor, la care să se închine. De aceea, localnicii mergeau la biserica “Sfântul Dumitru”, din Brăiliţa.
Aşa a luat naştere, în urmă cu un sfert de secol, parohia “Sfântul Antonie cel Mare”, ridicată pe un teren atribuit de CLM şi de fostul primar Anton Lungu care, deşi el însuşi reprezentant de seamă al vechii dictaturi, ajunsese mai apoi să facă fapte bune. La acea dată, în municipiu au fost atribuite opt amplasamente pentru construirea de noi biserici, care să răspundă nevoilor religioase ale brăilenilor din cartierele noi, de la marginea oraşului, inclusiv în cartierul Vidin.
Slujba de sfinţire a locului pe care va fi zidit sfântul lăcaş a avut loc în Săptămâna Luminată, vineri, 2 mai 1997, fiind oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepicop Casian al Dunării de Jos, însoţit de protopopul de atunci al Brăilei, părintele Gheorghe Marinescu, de preoţii de la biserica “Sf. Dumitru” - Brăiliţa, de preoţi şi diaconi, în prezenţa răposatului primar Anton Lungu (care este pomenit şi astăzi între ctitorii bisericii).
Demersurile pentru începerea lucrărilor la noua parohie au început însă, abia în anul 2000, odată cu detaşarea părintelui Cristian Gagu în postul vacant de preot paroh. Fondurile necesare zidirii bisericii proveneau exclusiv din donaţiile enoriaşilor. Încă din anul 2000, s-au organizat colecte anuale, din uşă în uşă, pentru a putea face faţă cheltuielilor pentru construcţie.
La data de 30 aprilie 2000 - sărbătoarea Învierii Mântuitorului Iisus Hristos - la noua biserică “Sfântul Antonie cel Mare” a fost oficiată, pentru prima dată, Sfânta Liturghie, deşi construcţia era gata doar “la roşu” - fără uşi şi fără ferestre -, în prezenţa unui număr impresionant de credincioşi. Parcă toată suflarea cartierului venise să se bucure că, pentru prima dată, exista o “casă a Lui Dumnezeu” în cartierul lor. Noul lăcaş de cult nu este unul impunător, însă compensează prin faptele bune săvârşite de preotul paroh şi de enoriaşi. Biserica are 129 mp, lungimea de aproape 20 de metri şi lăţimea de 6,13 metri. Pictura a fost realizată în perioada 2001-2003, în tehnica frescă, de pictorul Adrian Vartolomei. A fost prima biserică pictată de tânărul pictor, stagiar al Şcolii de Pictură Bisericească din cadrul Patriarhiei Române. Icoanele catapetezmei şi cele praznicale sunt pictate de acelaşi Adrian Vartolomei, fiu duhovnicesc al parohiei Vidin. Ulterior, a fost ridicată clopotniţa bisericii, înzestrată, în anul 2010, cu trei clopote (de 115, 85 respectiv 65 kilograme). În anul 2014, a fost finalizat şi aşezământul social al parohiei.
Biserica “Sfântul Antonie cel Mare” a fost sfinţită în ziua de duminică, 22 mai 2005, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Printre aceştia, s-au aflat părintele protopop Gheorghe Marinescu, pr. Traian Mazăre, parohul de la biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, pr. Gheorghe Ştefan, parohul de la “Sf. Cuvioasă Parascheva” şi pr. Leontin Popescu, de la biserica “Sf. Nicolae”, fosta catedrală a Brăilei.
