Este incredibil! Un director tras la răspundere în urma reclamaţiei unui părinte pentru că nu i-a lăsat odrasla să fumeze în wc-ul şcolii! În acelaşi timp, acelaşi director, este reclamat că ar permite fumatul în wc-ul şcolii şi alţi copii trebuie să îndure fumul sau nu pot folosi toaletele pentru că elevii mai mari se baricadează acolo ca să tragă din ţigară.
Se pare că toţi cei implicaţi în delicatul proces de educaţie şi-au pierdut controlul! În acest context, situaţia directorilor sau profesorilor puşi în situaţii penibile de elevi impertinenţi şi părinţi inconştienţi apare la suprafaţă mai rar. Dascălilor le este jenă şi frică, uneori, să facă publice întâmplările respective. În urmă cu doar câteva zile, la un liceu cu pretenţii din oraşul nostru a avut loc o scenă demnă de Kafka.
Într-una din pauze, patru eleve au hotărât că este timpul să fumeze, deşi regulamentul le interzice să facă acest lucru în şcoală. Pentru că afară era foarte frig, iar domnişoarelor le "ardeau plămânii" au hotărât să fumeze în wc-ul şcolii. Au intrat în grupurile sanitare şi s-au baricadat, câte două în cabinele cu wc. Cum de mai multe ori părinţii elevilor mici reclamaseră directorului faptul că wc-urile sunt blocate de cei mari care fumează, cei mici fiind nevoiţi să înghită şi fumul de rigoare cât aşteaptă, directorul urmărea ce fac elevii în pauze. Aşa a ajuns să le descopere pe cele patru eleve care au intrat la toaletă să fumeze. Normal, nu a putut intra după ele în cabine ca să le vadă că fumează, dar era evident ce fac acolo din moment ce fumul gros ieşea deasupra cabinelor. Cele patru fete au avut surpriza când au ieşit să dea nas în nas cu directorul, care le-a spus să meargă la el în cabinet imediat, ca să discute. Trei au făcut ce li s-a spus însă a patra, cu mult tupeu, i-a spus că dacă au ceva de discutat să discute în wc. Enervat, directorul a renunţat la tonul politicos, a luat eleva de mânecă şi a invitat-o afară din grupul sanitar. Când s-a ajuns la discuţii în cabinetul directorului, primele trei şi-au recunoscut greşeala şi au plecat în clasă. Pentru că a patra nu era la prima abatere de acest gen, directorul i-a chemat şi mama la şcoală. Aceasta nu a fost suprinsă că fata fumează şi i-a spus directorului să o lase în pace, că oricum nu are alt viciu, ce dacă fumează în wc? Discuţiile purtate pe un ton civilizat nu au convins-o pe mamă că fata greşeşte şi că dacă fumează trebuie să facă acest lucru în afara şcolii. Fără să spună o vorbă directorului, a plecat şi a făcut reclamaţie la televiziuni, la Inspectoratul Şcolar şi a încercat să scoată şi certificat medico-legal, cum că directorul i-ar fi bruscat fata. Certificat nu a primit, că fata nu fusese atinsă, dar celelalte două reclamaţii i-au făcut viaţa amară dascălului, chiar dacă şeful IŞJ i-a luat oficial apărarea. Aşa s-a ajuns în situaţia de-a dreptul hilară că directorul este acum anchetat pentru că a "muştruluit" o elevă care a fost prinsă fumând în WC.
"Au fost, însă, situaţii de profesori ameninţaţi de părinţi, dar nu direct, ci prin intermediari, cum că dacă nu promovează elevul la disciplina sa, nu-i va fi tocmai bine"
Iar aceasta este numai o întâmplare. În şcolile brăilene, dar şi în alte şcoli din ţară se întâmplă lucruri similare.
Un elev de la o altă şcoală l-a reclamat pe un elev de la "Iorga" că l-a bătut. Chemat în cabinetul directorului, elevul a negat, susţinut fiind de mama sa. Celălalt copil s-a speriat şi şi-a schimbat declaraţia, a spus apoi că a căzut el, nu a fost bătut. Din întâmplare, un alt profesor al şcolii a văzut incidentul şi elevul din "Iorga" chiar îl bătuse pe celălalt. Chemată din nou la şcoală, pusă în faţa evidenţei, mama a continuat să-şi apere copilul, deşi directorul i-a atras atenţia că nu-i face niciun serviciu. Directorul Mircea Moroşanu a avut parte de curând şi de două întâlniri tensionate cu părinţi ai căror copii acumulaseră aproape 100 de absenţe în primul semestru şi mai mult de patru corigenţe. "Părinţii s-au supărat, dar am discutat omeneşte, cu răbdare şi situaţia s-a calmat. Au fost, însă, situaţii de profesori ameninţaţi de părinţi, dar nu direct, ci prin intermediari, cum că dacă nu promovează elevul la disciplina sa, nu-i va fi tocmai bine", a explicat directorul Mircea Moroşanu.
Nici la "Bălcescu" aceste situaţii nu lipsesc. "Vin unii părinţi foarte nervoşi, dar când sunt puşi în faţa dovezilor nu prea mai au ce spune. Ultima problemă am avut-o cu un elev care avea note mici la mai multe discipline şi primise nota doi la teză. Venise mama supărată, că are cineva ceva cu copilul. I-am oferit o copie a lucrării, unde erau scrise doar câteva rânduri şi apoi măzgălite nişte capete. Asta era teza la română. S-a potolit când a înţeles că nu are nimeni nimic cu copilul, că el doar de atât s-a străduit", explică directorul Carmen Botea.
La "Cerna" sau la "Edmond Nicolau" de exemplu, unii părinţi îşi amintesc de această calitate abia la final de semestru şi atunci vor neapărat ca odraslei să i se motiveze absenţele, deşi perioada de motivat a trecut de mult, să i se dea note de trecere, povesteşte directorul adjunct Rosana Nicolae. "Sunt nervoşi, ţipă şi dau vina pe şcoală, că nu au fost anunţaţi mai devreme. Vor să se rezolve situaţia în ultima zi. Unii, când văd că nu cedăm la intimidări, încep să plângă, îşi iau ei angajamente în locul copiilor, pe care apoi bineînţeles că nu le respectă, iar copiii privesc totul în zeflemea. Unii părinţi evită să ne dea o adresă corectă, un număr de telefon. Este foarte greu să faci educaţia copilului cu un părinte absent sau recalcitrant. Mulţi trimit copiii la şcoală şi acolo vor să se rezolve totul, or nu se poate, lucrurile nu funcţionează aşa. Avem părinţi cu care discutăm orice, până la copil. Copilul nu e vinovat nici de chiul, nici de notele mici", spune directorul adjunct Rosana Nicolae.
Alţi părinţi acceptă greu realitatea, de exemplu faptul că elevul are probleme cu drogurile. "Dacă am avut suspiciunea de consum de etnobotanice, pentru că e foarte greu să dovedeşti aşa ceva, am considerat că este corect şi normal să chemăm părintele, să-l informăm. Prima reacţie a părinţilor fost de negare şi ne-au acuzat că le stricăm imaginea. Alţii devin agresivi când le spunem să trimită copilul la şcoală. Acceptă foarte uşor să-l ţină acasă, spunând că nu face faţă, că nu are suficiente resurse. Părinţii acceptă foarte greu şi situaţia şcolară, spunând că de vină sunt profesorii, şcoala. Noi le explicăm că elevii trebuie să se străduiască, iar părinţii refuză să înţeleagă, preferă să transfere copilul în altă parte, iar problemele reapar", declară şi directorul Georgeta Rusu, de la "Sebastian".
"Au venit amândoi părinţii, au intrat direct în clasă şi i-au tras două palme profesorului, după care au stat de vorbă"
Părinţii sunt violenţi cu profesorii. Aceasta este şi una dintre concluziile studiului "Violenţa în şcoală", realizat în urmă cu ceva timp de UNICEF şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, coordonat de Mihaela Jigău, Aurora Liiceanu şi Liliana Preoteasa. Ca dovadă au fost incluse în studiu câteva interviuri realizate cu profesori din diferite zone ale ţării şi din diferite medii. Replicile cadrelor didactice lasă pe oricine fără replică.
"Profesor, mediul rural: Este chemat un părinte, că e copilul agresiv. Ei, părintele, în loc să comunice şi să ne-nţeleagă, e mai rău decât copilul, înţelegeţi? Chemi părintele să se rezolve problema, deci cu intenţii bune şi te trezeşti cu o adevărată răzmeriţă. Şi se vede clar că-i atitudine agresivă în familie faţă de şcoală şi-atunci şi copilul se va comporta ca atare". Un alt profesor din acelaşi mediu spune: "Din păcate, ne confruntăm şi cu o problemă mai delicată în privinţa mentalităţii părinţilor, care este transmisă copiilor, materialul cu care noi lucrăm... Colegii poate nu vor spune, dar au fost admonestaţi, ameninţaţi, în clasă, unii au fost bătuţi de către părinţi şi au intrat în pensie de boală şi au rămas mutilaţi moral pentru tot restul vieţii". Un altul explică şi de ce profesorii nu vorbesc despre asemenea situaţii: "De aceea există reţineri ca să nu vină părinţii să ne reclame, au un obicei urât unii dintre ei - strigă pe stradă, ne ameninţă, ne ocărăsc, ne jignesc". Alt profesor povesteşte că tatăl unor fete a venit la şcoală, iar de la intrarea în clasă şi până la catedră a rostit numai înjurături, l-a strâns de mână şi a zis că-l duce la Pro TV, cum îşi permite să se poarte aşa cu copiii lui. "Mă luase de mâini, am vrut să mă ridic de pe scaun de la catedră, m-a trântit la loc, ori asta nu este normal... Nu aveam voie să vorbesc, că dacă vorbesc a spus că îmi dă una şi mă bagă în comă. Copiii s-au speriat, normal, erau clasa a IV-a". Un profesor, din mediul ruban de această dată, a povestit ce i s-a întâmplat la o banală şedinţă cu părinţii, când tatăl unui elev a venit beat. "De-abia se ţinea pe picioare. Şi a ţipat şi m-a tras de mânecă, de ce fiul său face la liceu tehnic şi matematică, şi română, şi limbi străine, că doar el l-a adus aici să se facă şofer de TIR. Şi a trebuit să-i explic multă vreme că nu-i aşa, că totuşi este liceu". Un cadru didactic tot din mediul urban a certat un elev pentru că a băut în timpul orei. Elevul s-a supărat, s-a urcat într-un taxi şi s-a dus la mama lui, în piaţă. Apoi, au venit amândoi părinţii, au intrat direct în clasă şi i-au tras două palme profesorului, după care au stat de vorbă, a mai povestit victima părinţilor.
Şcoala a ajuns în unele situaţii un debuşeu pentru părinţi
Coordonatorul Centrului Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică, prof. Rodica Popa, susţine că, de cele mai multe ori, aceste forme de manifestare a agresivităţii dintre părinte şi şcoală ajung prea puţin în cabinetele şcolare de consiliere. "Nu ştiu în ce măsură este vorba de agresivitate, cât de o devalorizare a procesului educaţional. Familia aparţine societăţii şi orice transformare a societăţii este resimţită în final de şcoală, deci şi o anume agresivitate, dar nu putem vorbi de un fenomen în acest sens. Noi derulăm proiecte prin care urmărim educarea părinţilor. La Movila Miresii s-a derulat, de exemplu, proiectul Şcoala părinţilor, care s-a dovedit foarte util. Consilierii şcolari ar putea să facă asemenea proiecte în mai multe şcoli şi cred că este o cale de a schimba mentalitatea părinţilor faţă de şcoală". Directorul Centrului Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională, prof. Marian Cloşcă, este de părere că şcoala nu poate rezolva singură această situaţie, ar trebui sprijinită de media, de biserică, de ONG-uri. "Şcoala a ajuns în unele situaţii un debuşeu pentru părinte şi de aceea se ajunge la situaţii regretabile, dar care nu pot fi numite fenomen. Rolul nostru este de a atenţiona, de a identifica probleme şi de a realiza proiecte. Părinţii trebuie să vină alături de şcoală", a spus prof. Marian Cloşcă.
Un deficit de 20 de consilieri şcolari în judeţul Brăila
Din '89 încoace a crescut numărul de consilieri din şcoli. De la patru sau cinci s-a ajuns la aproape 30. Acum, legislaţia prevede că pentru un număr de aproximativ 800 - 1.000 de elevi se va încadra un consilier şcolar. La nivelul judeţului sunt 50.000 de elevi, ceea ce înseamnă că ar trebui să existe 50 de consilieri. În realitate există aproximativ 30, care se descurcă destul de greu, în condiţiile în care problemele elevilor au crescut foarte mult în ultimii ani: părinţi plecaţi la muncă, tentaţia drogurilor, a câştigurilor uşoare. Ideal ar fi ca pentru o şcoală cu 300 de elevi să fie încadrat un consilier, care s-ar putea astfel implica şi ajuta şcoala mult mai mult.
