Conform statisticilor oficiale, peste 150 de copii brăileni trăiesc fără unul sau ambii părinţi, deoarece aceştia au plecat la muncă în străinătate, însă acest număr nu reprezintă decât în mică măsură fenomenul care face ca mii de minori să devină, practic, orfani. Situaţia acestor copii din România a făcut recent subiectul unui articol publicat de presa italiană, în care se arată că mulţi dintre cei care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate au depresii puternice, unii gândindu-se chiar la suicid.
Orfanii
Criza economică i-a împins pe mulţi dintre brăileni să caute de lucru în afara graniţelor, în speranţa că acolo vor putea câştiga atât cât să le poată oferi un trai decent copiilor lor. Părinţii cred de multe ori că hainele de firmă, telefoanele mobile ori un calculator performant pot înlocui prezenţa lor. Chiar dacă adulţii au grijă de acolo, de departe, ca odraslelor lor să nu le lipsească nimic din punct de vedere material, copiii cu părinţi virtuali se simt abandonaţi deoarece comunicarea telefonică sau pe internet nu poate suplini lipsa unei relaţii directe. "Separarea copiilor de unul sau de ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate pe o perioadă prelungită de timp generează trăirea sentimentului de abandon, cu repercusiuni asupra personalităţii. Durata absenţei poate fi asociată cu o serie de probleme, cu neasigurarea unor nevoi ale copilului", a declarat Simona Cimpoae, director adjunct al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Brăila. Potrivit datelor comunicate de către DGASPC Brăila, oficial, la nivelul judeţului există peste 150 de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, pentru care s-au instituit măsuri de protecţie specială. "În prezent beneficiază de măsura de protecţie specială 154 de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. Dintre aceştia, 44 sunt protejaţi la asistenţi maternali profesionişti, 42 în apartamente sau căsuţe de tip familial, 52 la rude, în familia extinsă şi 15 la persoane cu care nu au niciun grad de rudenie. În municipiu, există 11 copii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate, fără a se institui măsuri de protecţie specială, ei rămânând în familie", a precizat Simona Cimpoae.
Părinţii sunt uneori de negăsit în străinătate
Mulţi copii sunt, practic, abandonaţi de părinţii plecaţi în străinătate care nu se mai interesează de soarta micuţilor iar aceştia, nedoriţi nici de alte rude, devin orfani. Ei nu pot să-şi găsească o familie adoptivă, deoarece pentru a fi înfiaţi este nevoie de consimţământul părinţilor, de multe ori de negăsit pe meleagurile străine. "Încercăm identificarea părinţilor, astfel încât copiii să păstreze legătura cu aceştia şi să fie consolidată, chiar de la distanţă, relaţia de ataşament, pentru că în majoritatea cazurilor finalitatea planului individual de protecţie este reintegrarea în familie. Sunt şi copii de vârstă foarte mică ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, dar nu putem să luăm legătura cu ei. Poate că aceşti copii ar avea o şansă să se dezvolte în cadrul unei familii adoptive. Dar nu putem deschide procedura adopţiei interne, pentru că nu am reuşit să discutăm cu părinţii şi să-i consiliem pe aceştia cu privire la efectele adopţiei. Sunt copii abandonaţi de la naştere în maternitate şi rămân în sistemul de protecţie", a arătat Simona Cimpoae
Numărul real al copiilor care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate este de peste zece ori mai mare decât cel din statisticile DGASPC. Deşi părinţii au obligaţia, potrivit legii, ca înainte de a pleca în străinătate să comunice Primăriei numele persoanei în grija căreia lasă copiii, iar de aici informaţia trebuie transmisă la DGASPC, puţini sunt cei care respectă această îndatorire. La nivelul judeţului Brăila există circa 2.000 de minori care au părinţii plecaţi în străinătate, cei mai mulţi fiind lăsaţi în grija bunicilor. "Copiii care sunt în plasament la familia extinsă, la bunici, beneficiază de servicii de consiliere psihologică, astfel încât aceştia să aibă o dezvoltare corespunzătoare şi bunicii să răspundă nevoilor pe care copiii le prezintă, având în vedere şi diferenţa de vârstă", a subliniat Simona Cimpoae. Directorul adjunct al DGASPC Brăila a precizat că pe plan local nu s-au semnalat cazuri de sinucideri ori depresii care să ducă la gesturi extreme în rândul copiilor cu părinţii plecaţi, dar a recunoscut că de multe ori aceşti minori devin victime ale unui anturaj nepotrivit.
Unii liceeni, care aveau în grijă fraţi mai mici, au renunţat definitiv la şcoală
Mai mult, aceşti copii abandonaţi de părinţi au şi la şcoală rezultate din ce în ce mai slabe. Încă din 2007, în şcoli s-a implementat un program special de consiliere a copiilor aflaţi în aceste situaţii. În acest an şcolar sunt în programul individual de consiliere 135 de copii, dar specialiştii Centrului Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică (CJAP) sunt conştienţi că numărul este mult mai mare. Ca urmare, se mai realizează în şcoli consiliere de grup în cadrul orelor de dirigenţie, pentru ca elevii aflaţi în situaţii dificile să nu se simtă stigmatizaţi. "Le este mai greu la început, pentru că trebuie să preia anumite sarcini, dar cu timpul se obişnuiesc. Problema este că apare eşecul şcolar pentru că se reduce timpul afectat temelor. Unii liceeni, care aveau în grijă fraţi mai mici, au renunţat definitiv la şcoală", a spus directorul CJAP, prof. Rodica Popa.
O altă problemă a copiilor este absenteismul, problemă pentru care din acest an s-a implementat un nou program în care se merge pe trei planuri: se lucrează cu copiii la orele de dirigenţie, se discută cu cel în grija căruia a rămas copilul şi cu profesorii de la clasă. "De cele mai multe ori copiii spun că nu vin la şcoală pentru că se plictisesc. Noi trebuie să le găsim alte motive pentru care să meargă la şcoală. Unii sunt receptivi, alţii nu, depinde mult de relaţia pe care o are copilul cu cel care-l are în grijă. Mulţi spun că nu are niciun rost să termine şcoala pentru că societatea nu le oferă oportunităţi de dezvoltare. Ei cresc fără reguli pe care să le respecte, nu au modele, nu au o scară de valori. Se simt nesiguri, nu au încredere în sine, faţă de ceilalţi copii care au susţinere materială şi emoţională. Unii, văzând cum se chinuie părinţii lor învaţă mai mult, au rezultate, dar aceste situaţii sunt excepţii. Aceşti copii, din punct de vedere psihologic sunt abandonaţi. Nu este o diferenţă prea mare între influenţele cauzate de divorţul părinţilor şi plecatul acestora în străinătate", a explicat consilierul psiholog Cristina Nazare.
Un alt rezultat al plecării în străinătate este supraresponsabilizarea şcolii, care devine vinovată de tot ce i se întâmplă copilului.
Specialiştii sunt îngrijoraţi şi de faptul că din ce în ce mai mulţi copii refuză să spună dacă au părinţii plecaţi în străinătate la muncă, chiar dacă sunt întrebaţi. Există o reticenţă pentru că acceptarea oficială a situaţiei le afectează imaginea de sine, problema părinţilor devine problema lor. Atunci când copiii află că pot cere sprijin unui psiholog, cu asigurarea confidenţialităţii, ei fac acest lucru, însă sunt unii profesori care nu spun copiilor de existenţa psihologului în şcoală, sunt reticenţi, la fel ca şi unii părinţi.
O treime dintre copiii abadonaţi sunt depresivi
Aproximativ trei milioane de români au plecat din ţară în ultimii ani pentru a lucra în ţări occidentale, în căutarea unor condiţii de trai mai bune, scrie ziarul italian La Repubblica, citat de MEDIAFAX. În urma lor au rămas în ţară 350.000 de copii, dintre care jumătate au mai puţin de 10 ani. Tot potrivit datelor prezentate de publicaţia italiană, şaisprezece la sută dintre copii au petrecut mai mult de un an fără părinţi, iar trei la sută, peste patru ani. "Este vorba de copii care, în afara faptului că au suferit daune emoţionale şi psihologice din cauza absenţei părinţilor, sunt expuşi violenţelor şi abuzurilor, în condiţiile pseudo-familiale în care se află, în grija bunicilor, a altor rude sau a vecinilor. Cei mai mulţi copii abandonaţi sunt în judeţe din Moldova, în cele mai sărace zone din România. Legea le impune părinţilor să declare plecarea în străinătate, dar doar şapte la sută dintre părinţii care părăsesc România fac acest lucru", precizează La Repubblica. Potrivit statisticilor UNICEF, o treime dintre copiii abadonaţi sunt depresivi. La Repubblica notează că presa din România a relatat în ultimii ani despre peste 20 de cazuri de sinucideri în rândul copiilor.
