O propunere legislativa, unica in Uniunea Europeana, a trecut miercuri de votul senatorilor si va ajunge, astfel, pe biroul presedintelui pentru a fi promulgata. Conform acestui act legislativ clocit de mintile parlamentarilor Ion Ghise (PNL) si Gheorghe Funar (PRM), posturile de radio si tv urmeaza sa fie obligate a prezenta "stiri pozitive" si "stiri negative" in proportii egale. Pentru cei satui de "stirile de la ora 5", pentru cei carora li s-a aplecat de la atita violenta, pentru cei care reproseaza presei ca da prea multa atentie interlopilor si altor rele de pe fata pamintului, ideea ce poarta marca Ghise & Funar ar putea parea stralucita. Legea votata de senatorii romani este insa un atentat grosolan la libertatea presei, comparabil poate doar cu felul in care functionau lucrurile in regimul de dinainte de '89 sau in celebra distopie orwelliana, "1984", acolo unde "Ministerul Adevarului" stabilea care informatii sint bune si care nu pentru cetateni. In Romania actuala, rolul de Minister al Adevarului ar urma sa il joace CNA, asa cum avertiza, zilele trecute, inclusiv presedintele acestei institutii.
Nu este un secret pentru nimeni ca de-a lungul timpului, dupa '89, s-au facut presiuni de tot felul asupra institutiilor media, perioada cea mai neagra din acest punct de vedere fiind, dupa mine, epoca Nastase. Dar am avut impresia, o vreme, ca lucrurile s-au linistit si ca doar coagularea corporatista si, nu de putine ori, lipsa de profesionalism ori obedienta timpa a unora dintre actorii implicati in media au ramas marile probleme ale presei. M-am inselat. Nevoia oamenilor politici de a-si atirna pe post de breloc cite un post de televiziune, un ziar ori o statie radio a ramas o preocupare vie. Aud, spre exemplu, ca la Braila, presedintele PSD promite ca va pune pe picioare un trust de presa si ii ameninta pe jurnalistii pe care-i vede pe la conferintele de presa ca-i va cumpara. Asa, ca pe vite. Dar, in fine, asta-i o alta poveste.
In concluzie, ma astept ca pina la alegerile din toamna, presiunile asupra presei sa creasca. Fie ca vorbim de legi aberante ca aceea de care pomeneam la inceputul acestui text, fie ca vorbim de amenintari, de cohorte de membri de partid pusi sa spameze site-urile ziarelor, de impulsuri si conditionari financiare, toate vor avea acelasi scop: sa coloreze reflexia realitatii in culorile in care vad ori se fac ca vad lumea mintile intunecate ori iluminate ale oamenilor politici. Ce-i ramine presei sa faca? Sa ramina in opozitie. Oriunde si cu oricine.
Nu este un secret pentru nimeni ca de-a lungul timpului, dupa '89, s-au facut presiuni de tot felul asupra institutiilor media, perioada cea mai neagra din acest punct de vedere fiind, dupa mine, epoca Nastase. Dar am avut impresia, o vreme, ca lucrurile s-au linistit si ca doar coagularea corporatista si, nu de putine ori, lipsa de profesionalism ori obedienta timpa a unora dintre actorii implicati in media au ramas marile probleme ale presei. M-am inselat. Nevoia oamenilor politici de a-si atirna pe post de breloc cite un post de televiziune, un ziar ori o statie radio a ramas o preocupare vie. Aud, spre exemplu, ca la Braila, presedintele PSD promite ca va pune pe picioare un trust de presa si ii ameninta pe jurnalistii pe care-i vede pe la conferintele de presa ca-i va cumpara. Asa, ca pe vite. Dar, in fine, asta-i o alta poveste.
In concluzie, ma astept ca pina la alegerile din toamna, presiunile asupra presei sa creasca. Fie ca vorbim de legi aberante ca aceea de care pomeneam la inceputul acestui text, fie ca vorbim de amenintari, de cohorte de membri de partid pusi sa spameze site-urile ziarelor, de impulsuri si conditionari financiare, toate vor avea acelasi scop: sa coloreze reflexia realitatii in culorile in care vad ori se fac ca vad lumea mintile intunecate ori iluminate ale oamenilor politici. Ce-i ramine presei sa faca? Sa ramina in opozitie. Oriunde si cu oricine.
