• ieri, bărbatul care, chiar şi în mijlocul iernii, locuia într-o cocioabă din pădurea Lacu Sărat, a fost găsit mort • Gabriel Pravedin, de 55 de ani, se afla în “casa” improvizată aflată în spatele Staţiei Peco şi a fost găsit fără viaţă de un “coleg” cu care împărţea, de ceva vreme, modesta locuinţă • bărbatul a dat alarma, iar poliţiştii şi jandarmii s-au deplasat imediat la faţa locului • trupul neînsufleţit, care nu prezenta urme de violenţă, a fost transportat la Morgă pentru efectuarea necropsiei şi stabilirea cauzei morţii
Bărbatul care, de câţiva ani, locuia, fie iarnă, fie vară, în pădurea Lacu Sărat, într-o cocioabă improvizată care îi ţinea loc de casă, şi-a dat sfârşitul. Vineri, 7 iulie, în jurul prânzului, Gabriel Pravedin, de 55 de ani, se afla în “locuinţa” situată în spatele Staţiei Peco de lângă intrarea în staţiunea Lacu Sărat. “Omul - pădurii” a reuşit să scape cu viaţă din iarna geroasă, după ce jandarmii i-au dus în repetate rânduri pături, întrucât refuza să meargă la un adăpost. Cu toate eforturile, traiul îndelungat în acele condiţii insalubre şi-a spus, până la urmă, cuvântul. Ieri, omul a fost găsit fără viaţă, chiar de “colegul de apartament”, cu care îşi împărţea de ceva vreme locuinţa. Acesta din urmă a dat alarma, când a văzut că “vecinul” nu mai mişcă. Poliţiştii şi jandarmii s-au deplasat la faţa locului şi au constatat că, într-adevăr, bărbatul de 55 de ani era decedat. Poliţiştii care au efectuat cercetarea la faţa locului ne-au spus că pe trupul neînsufleţit al lui Gabriel nu au fost constatate urme de violenţă. Cadavrul a fost transportat la Serviciul de Medicină legală pentru efectuarea necropsiei şi stabilirea cauzei morţii. Cel în cauză ar fi suferit, se pare, o insuficienţă respiratorie.
Povestea tristă a “omului - pădurii”
Cazul lui Gabriel Pravedin a fost prezentat, în paginile cotidianului Obiectiv Vocea Brăilei, în luna ianuarie 2017, după ce jandarmii au sărit să îl ajute, întrucât risca să moară îngheţat prin pădurea din Lacu Sărat. “Omul - pădurii” nu dădea doi bani însă pe gerul de afară. În ianuarie, s-au închis şcolile şi gerul năpraznit i-a determinat pe mulţi brăileni să nu iasă din casă decât dacă era absolut necesar. Bărbatul care, de câţiva ani, locuia într-o colibă neîncălzită, în pădurea Lacu Sărat, la câteva sute de metri distanţă de benzinăria de la intrarea în staţiune, nu părea, însă, prea afectat. Pe 10 ianuarie, în contextul în care se anunţase deja un nou cod portocaliu de viscol şi frig, jandarmii brăileni au încercat să strângă cât mai mulţi oameni ai străzii în adăposturile puse la dispoziţie de Primăria Brăila. Cei mai mulţi au înţeles de bunăvoie şi s-au lăsat conduşi către adăpost, însă Gabriel Pravedin, chiscănean de origine, n-a vrut în ruptul capului să îşi abandoneze cocioaba dintre copaci. “M-am obişnuit aici, în martie fac 11 ani de când stau în pădure. Au fost şi ierni mai grele şi n-am păţit nimic, aşa că dacă mă luaţi şi mă duceţi acolo, fug. Stau foarte bine, nu am probleme cu frigul. Am plăpumi, am saltele, găsite pe la tomberoane, că românii aruncă tot felul de lucruri. Nu plec, că n-am cu cine să las pisicile şi câinii care îmi ţin de urât”, le-a transmis bărbatul jandarmilor. El ţinea pe lângă “casă” vreo două pisici şi patru căţei pe care îi hrăneşte cum poate. Uneori, dacă nu este atent, animalele se înfruptau chiar din proviziile pe care încearcă să le păstreze pentru el. “Mâncarea o ţin în copaci, la înălţime, să nu mi-o ia câinii. Ieri, dacă nu am fost atent, mi-au mâncat o bucată de brânză”, a povestit atunci bărbatul. Jandarmii au chemat atunci în pădure un echipaj medical de la Ambulanţă, pentru a i se face un consult sumar bărbatului, însă nu au fost depistate probleme grave de sănătate.
Şi anul trecut, jandarmii au avut de-a face cu o scenă similară, omul din pădure refuzând şi atunci să plece la adăpost.
El a povestit jurnaliştilor că era din Chiscani şi a locuit o perioadă în judeţul Vrancea, în pădure ajungând în urmă cu 11 ani, când i-a murit soţia şi s-a întors acasă, la Chiscani. Nu a mai avut posibilitatea să stea în casa părintească, astfel că şi-a făcut un adăpost printre copaci.
