Cunoscutul director de scena Victor Ioan Frunza monteaza in
aceasta perioada spectacolul "Visul unei nopti de vara", dupa
William Shakespeare la Teatrul "Maria Filotti". Este diplomat al
Academiei de Teatru si Film din Bucuresti din 1981. Cariera sa este
prestigioasa. Are peste 90 de montari teatrale la cele mai cunoscute teatre din Romania, a montat si in Ungaria, Germania, a sustinut conferinte si ateliere despre Arta actorului la festivalurile de gen din tara sau din strainatate. A fost director al Teatrului National din Cluj, al Teatrului "Inoportun" al UNITER si a creat primul proiect de teatru independent din Romania, care a functionat in perioada 1992 -1997, "Trupa pe butoaie". A obtinut peste 40 de premii si distinctii, cea mai valoroasa fiind Ordinul "Steaua Romaniei" in grad de cavaler.
"Exista si al doilea tip: manele teatrale "culturale", cu staif, in care ne facem ca imitam tendinte din occident, cum este teatrul-dans"
- Va fi un spectacol clasic, modern?
- Nu are cum sa fie un spectacol de factura clasica pentru ca este creat in 2006. Va fi un spectacol dupa o capodopera shakespeareana. "Visul unei nopti de vara" este una dintre cele mai misterioase piese scrise de Shakespeare.
- De ce?
- Pentru ca imbina cele doua carti de vizita ale omului: una cu care se prezinta ziua, cu care iese in lume, in societate, o carte de vizita diurna, si cealalta, cartea de vizita nocturna, cea pe care putini o vad in afara de individul insusi. Despre aceasta alternanta a identitatilor, diurne si nocturne, vorbeste Shakespeare.
- Exista situare temporala clara?
- Nu. Nici in original subiectul nu se petrece in 1600 pentru ca Shakespeare plaseaza actiunea niciunde. El vorbeste despre om si umanitatea nu are cronologie, este anistorica. Va fi un spectacol cu multe elemente spectaculoase: textul prezentat intr-o traducere noua, nereprezentata pina acum pe scenele din Romania, - Exista un cliseu de care sufera culturile mici: scriitorul clasic este asociat cu demodatul, cu vetustul. Este o idee gresita. Scriitorii clasici sint acum extrem de moderni -, muzica originala compusa de Tibor Cári, interpretata de o orchestra care va evolua in direct, trupa tinara a teatrului, care cuprinde artisti foarte buni: Alin Florea, Mihaela Trofimov, Ramona Ganga, Emilian Oprea, Liviu Pintileasa. Nu pot sa nu ma gindesc la faptul ca daca unii dintre ei ar fi avut norocul sa se nasca putin mai la vest ar fi avut o soarta mult mai buna decit aceea de a munci aici pe niste salarii absolut mizerabile. Privindu-i te gindesti cita dedicatie poate sa fie in ei daca rezista in astfel de conditii. Avem in distributie si nume mature: Bujor Macrin, care va surprinde publicul, Liliana Ghita, Valentin Terente care face un rol exceptional.
- Care ar fi caracteristicile unei manele teatrale?
- Sint doua tipuri de manele teatrale. Unul, sub forma "Take, Ianke si Kadar" de la Teatrul National Bucuresti, dar exista si al doilea tip: manele teatrale "culturale", cu staif, in care ne facem ca imitam tendinte din occident, cum este teatrul-dans, o tendinta remarcabila in occident si care este maimutarita in Romania de catre cei care, nestiind sa faca teatru, spun ca fac teatru-dans.
- Nu este periculos pentru noi ceilalti, neavizati, care luam totul de bun?
- Teatrul nu se face pentru oameni avizati. Sigur ca gustul publicului se educa, intr-o anumita masura, dar noi trebuie sa cream spectacole pentru comunitatile care au nevoie de teatru. Teatrul trebuie sa fie intr-o legatura directa cu Cetatea. Sint convins ca publicul vazind de multe ori aceste manele teatrale le sanctioneaza, dar apoi este derutat de ce vede scris de cronicarii teatrali.
- Este o problema pentru ca fiecare critic are ideile proprii, iar restul nu este bun. Noi pe cine trebuie sa credem?
- Trebuie sa credeti ce vedeti pe scena. Este singura valoare cu care putem sa operam. Nimic nu poate fi cuantificat in teatru. Talentul este relativ, aprecierile criticilor de asemenea. Ne ramine o singura valoare in care putem sa credem. Noi, ca oameni de teatru, putem sa credem in public, iar publicul trebuie sa creada in ceea ce vede pe scena si nu trebuie sa ezite sa sanctioneze ce vede, daca nu-i place. Numai in Estul Europei relatia dintre public si teatru este mediata de critica. Eu refuz sa cred ca exista public nepregatit. Noi cream opere pentru public. Shakespeare a scris pentru pescari, oameni ai portului Tamisa, si a scris piese care fac cariera sute de ani. Nu si-a pus problema ca nu-l vor intelege. El s-a gindit cum sa faca sa fie inteles. Noi trebuie sa ne facem intelesi. Teatrul este o arta a momentului, este o arta vie care se adreseaza imediatului. Nu are alta cale. Suportul operei noastre este efemer.
"Daca a fost posibil ca in perioada comunista sa nu fac compromisuri artistice, atunci acum ar fi chiar ridicol sa fac asta"
- Ati montat spectacole de teatru, pentru televiziune, spectacole de opera. Fiecare are tehnici speciale. Se influenteaza reciproc aceste experiente?
- Eu am facut si teatru de marionete, si teatru de papusi chiar aici, la Braila. Cind am terminat institutul am facut primele spectacole la Teatrul de Papusi de aici. Eu consider ca un om de teatru nu trebuie sa ramina inchis intr-o anumita forma, ci trebuie sa stie sa faca de toate. Un profesionist trebuie sa stie sa abordeze fara complexe toate genurile. Din aceasta cauza, am facut si teatru pentru copii cu aceeasi dedicatie. Am facut opera pentru ca am crezut in ideea wagneriana a dramei lirice, care are o zona exceptionala care se imbina cu teatrul de proza. Si in teatrul de proza exista muzica. Textul spectacolului este o insiruire de semne care poate duce la o "simfonie". Eu folosesc muzica live in spectacolele mele pentru ca mi se pare ca muzica aceea face parte din esenta constitutiva a teatrului. Am facut spectacole de televiziune pentru ca am crezut ca intre acestea si teatru poate sa existe comunicare. Am facut muzicaluri. Mi-ar placea sa fac un spectacol de circ.
- Ce v-a placut cel mai mult din ce ati lucrat?
- Opera. Am o vibratie speciala pentru opera. Sint convins ca o parte importanta a creatiei mele din viitor va fi axata pe opera.
- S-a scris despre dvs. ca nu admiteti compromisuri. Totusi viata ne obliga la asta.
- Viata da. Dar compromisurile artistice nu intra in calculul meu si nu cred ca ar trebui sa intre in calculul nici unui om de teatru. Viata te poate obliga la compromisuri si la o anumita elasticitate, dar teatrul este un lucru mult prea frumos ca sa-l putem macula cu compromisuri. Daca a fost posibil ca in perioada comunista sa nu fac compromisuri artistice, atunci acum ar fi chiar ridicol sa fac asta, desi viata teatrala romaneasca este plina de compromisuri artistice si ar trebui ca ele sa dispara. Omul de teatru nu poate sa pilpiie, el trebuie sa arda. Daca-ti privesti meseria din aceasta perspectiva compromisul dispare.
- Spuneti intotdeauna adevarul. Nu va este teama de reactia publicului?
- Eu nu cred ca publicul asteapta de la noi niste minciuni frumos ambalate. El vine la teatru si ca sa se distreze, dar el asteapta si niste puncte de vedere in legatura cu viata pe care o traieste si noi putem sa facem asta destul de direct.
"Multa lume se uita peste Ocean, la Hollywood, la Broadway. Nu se uita cum trebuie"
- Spuneati ca aveti citeva teme majore carora li se circumscriu creatiile dvs. Ar trebui sa invatam de aici ce e important in viata?
- Da, pentru ca un creator de teatru nu-si insira creatiile ca margele pe ata, el trebuie sa gindeasca temele mari pe care le are de comunicat. Una dintre temele fundamentale ale umanitatii este “eroi surprinsi intr-un moment de tragica ratare “, apoi “erosul ca pe zbatere intre viata si moarte”, “mastile identitare ale omului” s.a. Daca-ti stabilesti temele, piesele vin singure catre tine.
- Cind v-ati stabilit aceste teme?
- Am incercat sa le descopar de cind am terminat institutul. Sint ca niste directii de cercetare pe care poti sa mergi la un moment dat.
- Considerati ca teatrul romanesc este in criza sau doar reflecta criza societatii?
- Cred ca aveti dreptate pentru ca teatrul este o oglinda a vremii lui, dar pentru mine este evident ca teatrul din Romania nu trece printr-o criza, ci printr-un moment de demolare, la propiu si la figurat. Asa ceva nu are precedent.
- Ce anume distruge teatrul?
- Viziunea antreprenoriala a finantatorilor. Sistemul este subfinantat si se vorbeste tot timpul despre eficientizarea lui, de parca teatrul ar avea o posibilitate de a produce bani. Multa lume se uita peste Ocean, la Hollywood, la Broadway. Nu se uita cum trebuie. Oricine priveste la teatrul de peste Ocean, la cel din Europa, vede ca este un teatru hiperfinantat. Viziunea ca teatrul occidental traieste pe picioarele lui, de unul singur, a fost adusa in Romania de niste contopisti culturali care reprezinta o clasa de oameni rai, uriti si reci care nu iubesc teatrul. Aceasta imagine insa nu se suprapune cu realitatea. In marile sisteme teatrale europene se baga foarte multi bani. Sigur ca banii vin din mai multe locuri, dar vin intr-un sistem care asigura finantarea, nu distrugerea. Comparatia cu Broadway-ul este rizibila. Acela e un sistem comercial, nu teatral, care imbina comertul cu arta, cu ajutorul unor oameni foarte bogati care au dat bani si dau in continuare. Trebuie sa privim si uriasa miscare teatrala americana care nu e sustinuta de miliardari, ci de primarii, districte, dar despre astea nu sufla nimeni o vorba in Romania. In discutie sint zeci de mii de teatre. Nici despre sistemul german de finantare a teatrelor nu se spune nimic la noi. Germanii aloca cele mai mari sume pentru teatru. Exista cite 7.000 de premiere pe an in tot spatiul german. La Budapesta exista 150 de teatre subventionate, iar in Romania sint 48 de teatre amarite, sarace, unde actorii traiesc intr-o mizerie de nedescris si la noi se mai pune problema sa le si inchidem. In Constitutia europeana este inscris procentul din buget care trebuie alocat culturii. Un fost ministru al culturii pe vremea lui Ceausescu, Tamara Dobrin, a venit cu ideea eficientei si a autofinantarii. O idee gresita, care nu a functionat si care nu functioneaza nicaieri in lume. Ca pretul la bilet sa acopere cheltuielile, ar trebui ca pretul sa fie de cel putin 700 de euro. Asta inseamna autofinantare, or, asta se opune esentei comunitare, constitutive a teatrului. Pina si in Grecia antica spectacolele erau subventionate, le platea primaria Atenei. In Renastere la fel. Daca privim teatrul din perspectiva autofinantarii ne intoarcem la tovarasa Tamara Dobrin, care ne propunea sa ne urcam intr-o caruta si sa mergem prin sate ca sa cistigam bani de la tarani. O idee gresita care nu functioneaza. Managerul teatral este cea mai ticaloasa expresie nascocita vreodata, termen care nu e cunoscut in Europa. Directorii de teatru se numesc animatori. Teatrul nu e condus de contopisti. Un animator teatral stie cum sa cheltuiasca banul. Exista si manageri in Europa, dar acestia sint undeva in josul ierarhiei, nu in virful ei. (A consemnat Cristina DOSULEANU)
aceasta perioada spectacolul "Visul unei nopti de vara", dupa
William Shakespeare la Teatrul "Maria Filotti". Este diplomat al
Academiei de Teatru si Film din Bucuresti din 1981. Cariera sa este
prestigioasa. Are peste 90 de montari teatrale la cele mai cunoscute teatre din Romania, a montat si in Ungaria, Germania, a sustinut conferinte si ateliere despre Arta actorului la festivalurile de gen din tara sau din strainatate. A fost director al Teatrului National din Cluj, al Teatrului "Inoportun" al UNITER si a creat primul proiect de teatru independent din Romania, care a functionat in perioada 1992 -1997, "Trupa pe butoaie". A obtinut peste 40 de premii si distinctii, cea mai valoroasa fiind Ordinul "Steaua Romaniei" in grad de cavaler.
"Exista si al doilea tip: manele teatrale "culturale", cu staif, in care ne facem ca imitam tendinte din occident, cum este teatrul-dans"
- Va fi un spectacol clasic, modern?
- Nu are cum sa fie un spectacol de factura clasica pentru ca este creat in 2006. Va fi un spectacol dupa o capodopera shakespeareana. "Visul unei nopti de vara" este una dintre cele mai misterioase piese scrise de Shakespeare.
- De ce?
- Pentru ca imbina cele doua carti de vizita ale omului: una cu care se prezinta ziua, cu care iese in lume, in societate, o carte de vizita diurna, si cealalta, cartea de vizita nocturna, cea pe care putini o vad in afara de individul insusi. Despre aceasta alternanta a identitatilor, diurne si nocturne, vorbeste Shakespeare.
- Exista situare temporala clara?
- Nu. Nici in original subiectul nu se petrece in 1600 pentru ca Shakespeare plaseaza actiunea niciunde. El vorbeste despre om si umanitatea nu are cronologie, este anistorica. Va fi un spectacol cu multe elemente spectaculoase: textul prezentat intr-o traducere noua, nereprezentata pina acum pe scenele din Romania, - Exista un cliseu de care sufera culturile mici: scriitorul clasic este asociat cu demodatul, cu vetustul. Este o idee gresita. Scriitorii clasici sint acum extrem de moderni -, muzica originala compusa de Tibor Cári, interpretata de o orchestra care va evolua in direct, trupa tinara a teatrului, care cuprinde artisti foarte buni: Alin Florea, Mihaela Trofimov, Ramona Ganga, Emilian Oprea, Liviu Pintileasa. Nu pot sa nu ma gindesc la faptul ca daca unii dintre ei ar fi avut norocul sa se nasca putin mai la vest ar fi avut o soarta mult mai buna decit aceea de a munci aici pe niste salarii absolut mizerabile. Privindu-i te gindesti cita dedicatie poate sa fie in ei daca rezista in astfel de conditii. Avem in distributie si nume mature: Bujor Macrin, care va surprinde publicul, Liliana Ghita, Valentin Terente care face un rol exceptional.
- Care ar fi caracteristicile unei manele teatrale?
- Sint doua tipuri de manele teatrale. Unul, sub forma "Take, Ianke si Kadar" de la Teatrul National Bucuresti, dar exista si al doilea tip: manele teatrale "culturale", cu staif, in care ne facem ca imitam tendinte din occident, cum este teatrul-dans, o tendinta remarcabila in occident si care este maimutarita in Romania de catre cei care, nestiind sa faca teatru, spun ca fac teatru-dans.
- Nu este periculos pentru noi ceilalti, neavizati, care luam totul de bun?
- Teatrul nu se face pentru oameni avizati. Sigur ca gustul publicului se educa, intr-o anumita masura, dar noi trebuie sa cream spectacole pentru comunitatile care au nevoie de teatru. Teatrul trebuie sa fie intr-o legatura directa cu Cetatea. Sint convins ca publicul vazind de multe ori aceste manele teatrale le sanctioneaza, dar apoi este derutat de ce vede scris de cronicarii teatrali.
- Este o problema pentru ca fiecare critic are ideile proprii, iar restul nu este bun. Noi pe cine trebuie sa credem?
- Trebuie sa credeti ce vedeti pe scena. Este singura valoare cu care putem sa operam. Nimic nu poate fi cuantificat in teatru. Talentul este relativ, aprecierile criticilor de asemenea. Ne ramine o singura valoare in care putem sa credem. Noi, ca oameni de teatru, putem sa credem in public, iar publicul trebuie sa creada in ceea ce vede pe scena si nu trebuie sa ezite sa sanctioneze ce vede, daca nu-i place. Numai in Estul Europei relatia dintre public si teatru este mediata de critica. Eu refuz sa cred ca exista public nepregatit. Noi cream opere pentru public. Shakespeare a scris pentru pescari, oameni ai portului Tamisa, si a scris piese care fac cariera sute de ani. Nu si-a pus problema ca nu-l vor intelege. El s-a gindit cum sa faca sa fie inteles. Noi trebuie sa ne facem intelesi. Teatrul este o arta a momentului, este o arta vie care se adreseaza imediatului. Nu are alta cale. Suportul operei noastre este efemer.
"Daca a fost posibil ca in perioada comunista sa nu fac compromisuri artistice, atunci acum ar fi chiar ridicol sa fac asta"
- Ati montat spectacole de teatru, pentru televiziune, spectacole de opera. Fiecare are tehnici speciale. Se influenteaza reciproc aceste experiente?
- Eu am facut si teatru de marionete, si teatru de papusi chiar aici, la Braila. Cind am terminat institutul am facut primele spectacole la Teatrul de Papusi de aici. Eu consider ca un om de teatru nu trebuie sa ramina inchis intr-o anumita forma, ci trebuie sa stie sa faca de toate. Un profesionist trebuie sa stie sa abordeze fara complexe toate genurile. Din aceasta cauza, am facut si teatru pentru copii cu aceeasi dedicatie. Am facut opera pentru ca am crezut in ideea wagneriana a dramei lirice, care are o zona exceptionala care se imbina cu teatrul de proza. Si in teatrul de proza exista muzica. Textul spectacolului este o insiruire de semne care poate duce la o "simfonie". Eu folosesc muzica live in spectacolele mele pentru ca mi se pare ca muzica aceea face parte din esenta constitutiva a teatrului. Am facut spectacole de televiziune pentru ca am crezut ca intre acestea si teatru poate sa existe comunicare. Am facut muzicaluri. Mi-ar placea sa fac un spectacol de circ.
- Ce v-a placut cel mai mult din ce ati lucrat?
- Opera. Am o vibratie speciala pentru opera. Sint convins ca o parte importanta a creatiei mele din viitor va fi axata pe opera.
- S-a scris despre dvs. ca nu admiteti compromisuri. Totusi viata ne obliga la asta.
- Viata da. Dar compromisurile artistice nu intra in calculul meu si nu cred ca ar trebui sa intre in calculul nici unui om de teatru. Viata te poate obliga la compromisuri si la o anumita elasticitate, dar teatrul este un lucru mult prea frumos ca sa-l putem macula cu compromisuri. Daca a fost posibil ca in perioada comunista sa nu fac compromisuri artistice, atunci acum ar fi chiar ridicol sa fac asta, desi viata teatrala romaneasca este plina de compromisuri artistice si ar trebui ca ele sa dispara. Omul de teatru nu poate sa pilpiie, el trebuie sa arda. Daca-ti privesti meseria din aceasta perspectiva compromisul dispare.
- Spuneti intotdeauna adevarul. Nu va este teama de reactia publicului?
- Eu nu cred ca publicul asteapta de la noi niste minciuni frumos ambalate. El vine la teatru si ca sa se distreze, dar el asteapta si niste puncte de vedere in legatura cu viata pe care o traieste si noi putem sa facem asta destul de direct.
"Multa lume se uita peste Ocean, la Hollywood, la Broadway. Nu se uita cum trebuie"
- Spuneati ca aveti citeva teme majore carora li se circumscriu creatiile dvs. Ar trebui sa invatam de aici ce e important in viata?
- Da, pentru ca un creator de teatru nu-si insira creatiile ca margele pe ata, el trebuie sa gindeasca temele mari pe care le are de comunicat. Una dintre temele fundamentale ale umanitatii este “eroi surprinsi intr-un moment de tragica ratare “, apoi “erosul ca pe zbatere intre viata si moarte”, “mastile identitare ale omului” s.a. Daca-ti stabilesti temele, piesele vin singure catre tine.
- Cind v-ati stabilit aceste teme?
- Am incercat sa le descopar de cind am terminat institutul. Sint ca niste directii de cercetare pe care poti sa mergi la un moment dat.
- Considerati ca teatrul romanesc este in criza sau doar reflecta criza societatii?
- Cred ca aveti dreptate pentru ca teatrul este o oglinda a vremii lui, dar pentru mine este evident ca teatrul din Romania nu trece printr-o criza, ci printr-un moment de demolare, la propiu si la figurat. Asa ceva nu are precedent.
- Ce anume distruge teatrul?
- Viziunea antreprenoriala a finantatorilor. Sistemul este subfinantat si se vorbeste tot timpul despre eficientizarea lui, de parca teatrul ar avea o posibilitate de a produce bani. Multa lume se uita peste Ocean, la Hollywood, la Broadway. Nu se uita cum trebuie. Oricine priveste la teatrul de peste Ocean, la cel din Europa, vede ca este un teatru hiperfinantat. Viziunea ca teatrul occidental traieste pe picioarele lui, de unul singur, a fost adusa in Romania de niste contopisti culturali care reprezinta o clasa de oameni rai, uriti si reci care nu iubesc teatrul. Aceasta imagine insa nu se suprapune cu realitatea. In marile sisteme teatrale europene se baga foarte multi bani. Sigur ca banii vin din mai multe locuri, dar vin intr-un sistem care asigura finantarea, nu distrugerea. Comparatia cu Broadway-ul este rizibila. Acela e un sistem comercial, nu teatral, care imbina comertul cu arta, cu ajutorul unor oameni foarte bogati care au dat bani si dau in continuare. Trebuie sa privim si uriasa miscare teatrala americana care nu e sustinuta de miliardari, ci de primarii, districte, dar despre astea nu sufla nimeni o vorba in Romania. In discutie sint zeci de mii de teatre. Nici despre sistemul german de finantare a teatrelor nu se spune nimic la noi. Germanii aloca cele mai mari sume pentru teatru. Exista cite 7.000 de premiere pe an in tot spatiul german. La Budapesta exista 150 de teatre subventionate, iar in Romania sint 48 de teatre amarite, sarace, unde actorii traiesc intr-o mizerie de nedescris si la noi se mai pune problema sa le si inchidem. In Constitutia europeana este inscris procentul din buget care trebuie alocat culturii. Un fost ministru al culturii pe vremea lui Ceausescu, Tamara Dobrin, a venit cu ideea eficientei si a autofinantarii. O idee gresita, care nu a functionat si care nu functioneaza nicaieri in lume. Ca pretul la bilet sa acopere cheltuielile, ar trebui ca pretul sa fie de cel putin 700 de euro. Asta inseamna autofinantare, or, asta se opune esentei comunitare, constitutive a teatrului. Pina si in Grecia antica spectacolele erau subventionate, le platea primaria Atenei. In Renastere la fel. Daca privim teatrul din perspectiva autofinantarii ne intoarcem la tovarasa Tamara Dobrin, care ne propunea sa ne urcam intr-o caruta si sa mergem prin sate ca sa cistigam bani de la tarani. O idee gresita care nu functioneaza. Managerul teatral este cea mai ticaloasa expresie nascocita vreodata, termen care nu e cunoscut in Europa. Directorii de teatru se numesc animatori. Teatrul nu e condus de contopisti. Un animator teatral stie cum sa cheltuiasca banul. Exista si manageri in Europa, dar acestia sint undeva in josul ierarhiei, nu in virful ei. (A consemnat Cristina DOSULEANU)
