Scriitoarea Oma Stanescu si-a lansat la Braila inca o carte, romanul "Mrejele iubirii", tiparit la editura "Danubius". La evenimentul gazduit de Biblioteca Judeteana "Panait Istrati" au participat scriitorii Vasile Andru si Constantin Gherghinoiu, alaturi de publicistul Vasile Zbarcea.
Scriitorul Vasile Andru, master in filosofia Vedanta, a deschis manifestarea apreciind ca autoarea volumului lansat dispune de un dar al sinceritatii, fapt laudabil dar si riscant. "Exista la Oma Stanescu un realism care se apropie de insuportabil. Alaturi de sinceritatea ei dezarmanta gasim o proza care simbolizeaza, o fraza percutanta, cu o sintaxa deosebita si o forta de “fotografiere” a limbajului. In ceea ce priveste relatia amoroasa din carte, frumusetea si amaraciunea se impletesc. Intilnirea cu barbatul, care initial se prezinta sub forma arhetipului mirelui, esueaza in superficilitatea cu care partenerul intelege sa-si trateze femeia, exclusiv din perspectiva angajarii sexuale. Avem de-a face astfel cu o drama destul de frecventa astazi, in care dragostea nu mai este acel fosnet mistic, deseori lucrurile degenerind in brutalitate", a explicat Vasile Andru. Acesta a mai remarcat si faptul ca Oma Stanescu este o revoltata impotriva tabuurilor feminine si ca lectura romanului descopera "un scriitor de anvergura considerabila".
Poetul Constantin Gherghinoiu a aratat ca desi "Mrejele iubirii" este un roman erotic, tema centrala este mitul mamei. "Oma isi comunica trairile pe care fiecare dintre noi le avem, dar ne este teama sa le marturisim. Un scriitor adevarat nu are retineri in acest sens". Constantin Gherghinoiu a caracterizat literatura autoarei ca fiind una foarte personala, deschisa catre eul auctorial.
In final, publicistul Vasile Zbarcea a facut o scurta comparatie cu celalalt roman al Omei Stanescu lansat la Braila, "In voia vremii". "Ca si in celalalt roman al Omei Stanescu, “In voia vremii”, eroina indura chin dupa chin, pentru ca ramine concesiva si concilianta si, desi se razvrateste uneori cu vorba impotriva barbatului, asteapta cu rabdare urmatoarea lectie de umilinta. Prozatoarea foloseste o formula narativa simpla, actiunea fiind lineara, cursiva, gindita cu un singur narator care-si expune un accident al vietii sale. Accidentul este povestit pe un ton sentimental, fara sa ocoleasca vulgarul, situind astfel discursul in zona realismului crud".
Scriitorul Vasile Andru, master in filosofia Vedanta, a deschis manifestarea apreciind ca autoarea volumului lansat dispune de un dar al sinceritatii, fapt laudabil dar si riscant. "Exista la Oma Stanescu un realism care se apropie de insuportabil. Alaturi de sinceritatea ei dezarmanta gasim o proza care simbolizeaza, o fraza percutanta, cu o sintaxa deosebita si o forta de “fotografiere” a limbajului. In ceea ce priveste relatia amoroasa din carte, frumusetea si amaraciunea se impletesc. Intilnirea cu barbatul, care initial se prezinta sub forma arhetipului mirelui, esueaza in superficilitatea cu care partenerul intelege sa-si trateze femeia, exclusiv din perspectiva angajarii sexuale. Avem de-a face astfel cu o drama destul de frecventa astazi, in care dragostea nu mai este acel fosnet mistic, deseori lucrurile degenerind in brutalitate", a explicat Vasile Andru. Acesta a mai remarcat si faptul ca Oma Stanescu este o revoltata impotriva tabuurilor feminine si ca lectura romanului descopera "un scriitor de anvergura considerabila".
Poetul Constantin Gherghinoiu a aratat ca desi "Mrejele iubirii" este un roman erotic, tema centrala este mitul mamei. "Oma isi comunica trairile pe care fiecare dintre noi le avem, dar ne este teama sa le marturisim. Un scriitor adevarat nu are retineri in acest sens". Constantin Gherghinoiu a caracterizat literatura autoarei ca fiind una foarte personala, deschisa catre eul auctorial.
In final, publicistul Vasile Zbarcea a facut o scurta comparatie cu celalalt roman al Omei Stanescu lansat la Braila, "In voia vremii". "Ca si in celalalt roman al Omei Stanescu, “In voia vremii”, eroina indura chin dupa chin, pentru ca ramine concesiva si concilianta si, desi se razvrateste uneori cu vorba impotriva barbatului, asteapta cu rabdare urmatoarea lectie de umilinta. Prozatoarea foloseste o formula narativa simpla, actiunea fiind lineara, cursiva, gindita cu un singur narator care-si expune un accident al vietii sale. Accidentul este povestit pe un ton sentimental, fara sa ocoleasca vulgarul, situind astfel discursul in zona realismului crud".
