Eu sincer vă zic că numai cât aud numele (mă rog, prenumele) Olguţa, mă apucă dracii. Îmi este antipatică Olguţa Vasilescu, nu neg treaba asta, dar pe de altă parte Olguţa mi se pare un prenume tâmpit. În primul rând, mi se pare o tâmpenie să îţi botezi copilul cu diminutive: Dănuţ, Vlăduţ, Mihăiţă, Olguţa etc. Zi-i frate Dan, Vlad, Mihai, Olga măcar în buletin, că atunci când o avea 1,90 metri şi 110 kile o să fie cam aiurea să intre într-o încăpere şi să spună că se numeşte Dănuţ.
Dar să revenim la Olguţa de la Brăila, mai exact Olguţa Crivăţ, nimeni alta decât directorul de îngrijiri de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila. Zilele trecute, subalternii Olguţei Crivăţ au făcut un memoriu de susţinere a directoarei Olguţa Crivăţ, care ar cam fi pe făraş. Că d-na Olguţa este minunată, că nimeni nu mai e ca dânsa, că a făcut numai lucruri bune în spital, că e păcat să fie schimbată din funcţie. Vă daţi seama, când am citit balele subalternilor directoarei Olguţa, am vrut să cer instant o pungă de hârtie, că mă luase de la stomac. Încă mai sper că oamenii au fost „sfătuiţi”, ca să nu zic obligaţi să scrie memoriul ăla.
Dar dacă ei au făcut-o din convingere? Dacă ei chiar cred că Spitalul Judeţean nu poate funcţiona fără directoarea Olguţa Crivăţ? Vă daţi seama cât de rău am ajuns, dacă în anul 2017 nişte cetăţeni (cadre medicale, deci oameni cu ceva carte) fac astfel de gesturi jenante? Hai, înainte de 1989 mai mergea să aplici o limbă regulamentară şefului, să îi iei scama de pe sacou. Dar, fraţilor, eu credeam că zilele odelor scârboase au apus, că ar trebui să îţi fie ruşine să aperi o tani care, ce să vezi?, nici măcar nu e vreo sfântă, asta ca să nu zic mai multe. (Dr. House)
