Vladimir Putin se gândeşte de 20 de ani la protecţia etnicilor ruşi din Crimeea, dar nimeni nu credea că va fi cândva în măsură să îşi transforme obsesiile în politică. El şi-a pregătit atent acţiunile, pe care le-a aplicat atunci când circumstanţele i-au permis, comentează site-ul Slate.fr, preluat de Mediafax. "Şi nu mă gândesc doar la Crimeea", afirma, în 1994, într-o conferinţă la Sankt Petersburg, Vladimir Putin, care la vremea aceea era doar un adjunct al primarului oraşului, se arată în comentariul Slate.fr.
"În ceea ce priveşte problemele populaţiilor rusofone din fosta Uniune Sovietică, aş vrea să remarc faptul că nu ele au invadat fostele republici URSS, ci puterea sovietică le-a invadat. în acest sens, ruşii sunt victime ale puterii sovietice, ca şi celelalte popoare din URSS (...). Nu uitaţi că în interesul securităţii generale şi a păcii în Europa, Rusia a renunţat voluntar la teritorii gigantice în favoarea fostelor republici ale URSS, inclusiv la teritorii care, istoric, au aparţinut întotdeauna Rusiei. Şi nu mă gândesc doar la Crimeea sau la nordul Kazahstanului, ci şi la regiunea Kaliningrad. Urmarea este că, brusc, 25 de milioane de ruşi trăiesc acum în străinătate şi Rusia nu poate permite - dacă nu ar fi în interesul securităţii Europei - ca aceşti oameni să fie abandonaţi sorţii", a subliniat Putin, conform protocolului conferinţei.
Diaspora rusă este un fel de obsesie pentru Vladimir Putin. În 2005, el declara că destrămarea URSS a fost "cea mai mare catastrofă strategică a secolului XX". "Cel care nu o regretă nu are inimă, cel care o regretă nu are creier", adăuga el.
Astfel, Putin avea acest proiect geopolitic de 20 de ani. Protecţia etnicilor ruşi "oriunde ar fi ei" este una dintre priorităţile lui. Însă declaraţiile lui din 1994 nu au atras atunci o atenţie deosebită. Putin nu era decât un personaj de rangul doi şi nimeni, la acea vreme, nu credea că într-o bună zi va fi în măsură să-şi transforme obsesiile în politică, potrivit revistei online Slate.fr.
Totuşi, au existat şi semne mai recente care arată că anexarea Crimeei şi intervenţia în sud-estul Ucrainei nu sunt decizii de ultim moment, adoptate în grabă pentru a răspunde unei situaţii neprevăzute. Ele au fost pregătite cu grijă, chiar dacă momentul aplicării lor a fost dictat de circumstanţe, adaugă sursa citată.
în 2012, Putin a numit un nou şef de Stat Major, generalul Valeri Gherasimov, care în ianuarie 2013 afirma că frontiera dintre pace şi război tinde să dispară, iar războaiele moderne nu mai sunt declarate. Obiectivele nu pot fi atinse numai cu armele, ci şi prin măsuri politice, economice, umanitare, prin dezinformare, adăuga generalul, precizând că acţiunile militare trebuie să aibă caracter ascuns, cu utilizarea forţelor speciale.
Aceasta este una dintre marile slăbiciuni ale occidentalilor în faţa politicii revizioniste a Rusiei: ei nu iau în serios ceea ce spune preşedintele rus, care nu îşi ascunde adevăratele intenţii, comentează revista online Slate.fr.
Kievul vrea Crimeea înapoi
Preşedintele ucrainean Petro Poroşenko a promis vineri că peninsula Crimeea, anexată în martie de Rusia, va reveni în componenţa Ucrainei şi "nu neapărat prin mijloace militare". "Crimeea va reveni la noi, nu neapărat prin mijloace militare", a declarat preşedintele într-o conferinţă la Kiev, descriind pierderea acestei peninsule ucrainene ca o "problemă importantă".
