După moartea patriarhului Tarasie al Constantinopolului, la conducerea Imperiului Bizantin a venit iconoclastul Leon. Plin de curaj, Sfântul Teofilact i-a cerut împăratului să păstreze credinţa creştină neschimbată, inclusiv cinstirea sfintelor icoane. Văzând însă că împăratul nesocoteşte adevărul, i-a prorocit: "O, împărate, vei cădea cu cădere năprasnică şi mare, şi nu vei găsi pe nimeni care să te scape de ea!" Iar din pricina acestor cuvinte, Sfântul Teofilact a fost scos cu nelegiuire din scaunul de episcop şi alungat în exil, unde a petrecut timp de treizeci de ani în cele mai mari lipsuri, necazuri şi umilinţe şi unde, în cele din urmă, şi-a dat sufletul în mâinile Lui Dumnezeu.
Moaştele Sfântul Ierarh Teofilact Mărturisitorul au fost aduse mai apoi în Nicomidia şi depuse în biserica zidita de el, în vremea împărătesei Teodora şi a patriarhului Metodie.
