După ce s-a închinat la Mormântul Domnului, cuviosul s-a întâlnit cu cu fratele său, care l-a trimis într-o mănăstire din pustia Hozeva, la 20 de kilometri de Ierusalim. Acolo, o micuţă capelă fusese transformată în mănăstire la anul 480, de către Ioan, episcopul Cezareei. Actuala biserică a mănăstirii poartă hramul Cuv. Gheorghe Hozevitul şi Ioan Iacob de la Neamţ.
Tuns în monahism, Gheorghe a fost dat spre ascultare unui aspru bătrân, astfel că era adesea nedreptăţit. Într-o zi, întârziind să aducă apă de la pârâu, bătrânul i-a tras o palmă, înaintea tuturor. Îndată mâna i s-a uscat, dar mai apoi, pentru rugăciunile Cuv. Gheorghe, s-a vindecat. Văzând minunea, cuviosul a fugit din mănăstire, temându-se ca nu cumva să aibă parte de slavă deşartă şi a mers la fratele său. Înzestrat de Dumnezeu cu darul înainte-vederii şi al facerii de minuni, Gheorghe a prevăzut invazia perşilor în Ţara Sfântă, la anul 614.
După moartea fratelui său, s-a întors în pustia Hozeva. Petrecea în rugăciune, zăvorât în chilie şi cobora doar duminica la Sfînta Liturghie. Cuviosul Gheorghe Hozevitul a fost înmormântat în mănăstirea care-i poartă azi numele. Moaştele sale săvârşesc şi astăzi minuni, prin harul Lui Dumnezeu.
