Iar Sozont creştinul, păscând oile cele necuvântătoare, pe cele cuvântătoare le povăţuia la păşunea cea bună; unde era el cu oile, se adunau şi ceilalţi păstori, copii şi bărbaţi, şi-i învăţa despre Dumnezeu. Pe mulţi a adus la Sfântul Botez, pentru că darul Domnului Iisus Hristos era cu el.
Păscând oile lângă un izvor unde se afla un stejar mare, Sozont a adormit şi a avut o vedenie, prin care era chemat la nevoinţă mucenicească. Şi sculându-se păstorul creştin a intrat în cetatea Pompeiopol şi a văzut păgânătatea înmulţindu-se şi sfânta credintă scăzând şi l-a durut inima. Şi intrând în templu, unde era un idol de aur, a luat o mână pe care, sfărâmând-o, a împărţit-o săracilor. Apoi a mers la Maximian şi i-a spus: "Eu sunt cel ce am luat mâna idolului şi am zdrobit-o, iar aurul l-am dat celor ce aveau trebuinţă".
Auzind aceasta, ighemonul a poruncit să fie torturat: l-au spânzurat şi cu drugi de fier l-au strujit; apoi încălţându-l cu încălţăminte de fier care avea piroane pe dinăuntru, l-au pornit prin cetate. Dar sfântul Îl slăvea pe Hristos. Şi iarăşi îl spânzurară pe lemn şi cu toiege de fier îl bătură, iar sfântul şi-a dat duhul în mâinile Lui Dumnezeu.
Prigonitorii i-au luat trupul de pe lemn şi au făcut foc mare ca să-l ardă, pentru a nu fi cinstit de credincioşi. Şi când au aruncat în foc trupul, deodată au apărut fulgere şi tunete şi a căzut ploaie mare, încât focul s-a stins.
