La 30 de ani, Eutihie a fost ales stareţ al mănăstirii din Amasia, iar la 40 de ani a fost trimis de Mitropolitul Amasiei ca delegat la al V-lea Sinod ecumenic, ţinut la Constantinopol în anul 553.
Când s-a adus în dezbaterea Sinodului dacă ereticii puteau fi daţi anatemei după moartea lor, Eutihie a arătat că da, acest lucru se poate, pe baza cuvintelor dumnezeieşti din Cartea a Treia a Regilor (sau Prima, după alte cronologii), 13: 1-8, şi de la Cartea a Patra a Regilor (sau a Doua, după alte cronologii), 23:16. La sinod, împăratul Iustinian şi patriarhul Mina l-au îndrăgit mult pe Eutihie. Mina l-a rugat pe împărat ca Eutihie să ocupe scaunul patriarhal după moartea sa. Acest lucru s-a întâmplat, Eutihie păstorind Biserica în pace, timp de 12 ani. După aceşti ani, împăratul Iustinian a căzut în erezia monofizită. Pentru că s-a împotrivit ereziei, Patriarhul Eutihie a fost exilat la mănăstire, unde a rămas încă 12 ani şi opt luni. Eutihie a fost făcător de minuni; vindeca oamenii de boli prin rugăciune şi prin ungerea cu untdelemn sfinţit.
După moartea împăratului Iustinian, a fost uns împărat Iustin. Acesta l-a rechemat pe Eutihie în scaunul patriarhal de la Constantinopol, în care sfântul a rămas până la moarte. Patriarhul Eutihie a trecut la cele veşnice în anul 582 d.H.
