Proorocul Zaharia a fost fiul lui Varahie, preotul Legii Vechi. Avea soţie dintre fiicele lui Aaron, pe Elisabeta, sora Anei, maica Prea Sfintei Nascătoare de Dumnezeu Maria. Sfânta Evanghelie spune despre Zaharia şi Elisabeta că se aflau întru toate faptele bune, petrecându-şi calea vieţii fără de prihană. Au fost amândoi drepţi înaintea Lui Dumnezeu, umblând întru toate poruncile şi dreptăţile fără de prihană, iar dovadă a vieţii celei cinstite este Sfântul Ioan, slăvitul prooroc, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului. Scris este că “din rodurile lor îi veţi cunoaşte”, că şi rodul pomului celui bun nu este rău, ca să se împlinească ceea ce s-a zis: “Dacă rădăcina este sfântă, apoi sfinte sunt şi ramurile”. Ramura cea sfântă, Ioan, a crescut, astfel, din rădăcină sfântă.
Zaharia, tatăl Înaintemergătorului Ioan, a fost preot în Ierusalim, pe vremea împăratului Irod, fiind din neamul lui Avia. Când slujea el înaintea Lui Dumnezeu, după datoria preoţiei, a trebuit să tămâieze intrând în Templul Domnului, fiind adunată la rugăciune mulţime mare de popor. Şi iată, i s-a arătat îngerul Domnului, stând în partea dreaptă a altarului tămâierii. Văzîndu-l, Zaharia s-a temut, dar îngerul i-a spus: “Nu te teme, Zaharia!” şi l-a mângâiat, spunându-i că rugăciunea lui este bineprimită înaintea Lui Dumnezeu. Îngerul a mai spus că Dumnezeu a cercetat-o pe Elisabeta, femeia lui, dezlegându-i legăturile nerodirii (fiind stearpă) şi dându-i să nască fiu pe Ioan, cel de un nume cu darul, care, prin naşterea sa, a făcut bucurie nu numai părinţilor, ci şi multor popoare. Şi mulţi se vor bucura de naşterea sa.
Îngerul i-a vestit lui Zaharia că fiul său va fi mare înaintea Domnului. Atât de înfrânat şi de postitor a fost Ioan, încât Cuvântul Lui Dumnezeu a mărturisit despre dânsul: “A venit Ioan Botezătorul, nici pâine mâncând şi nici vin bând. Şi se va umple de Duhul Sfânt din pântecele maicii sale şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Acela va fi mergător înaintea Lui Hristos-Mesia, cu Duhul şi cu puterea lui Ilie, aducând Domnului popor desăvârşit”.
Acestea auzindu-le Zaharia, se mira şi nu credea, de vreme ce Elisabeta era neroditoare şi amândoi erau bătrâni. Şi a zis către înger: “După ce voi cunoaşte aceasta? Pentru că eu sunt bătrân şi femeia mea trecută în zilele ei”. Şi răspunzând, îngerul i-a zis: “Eu sunt Gavriil, cel ce stau înaintea Lui Dumnezeu, şi sunt trimis să grăiesc către tine şi să-ţi vestesc aceasta. Şi iată, vei fi mut şi nu vei putea grăi până în ziua în care se vor împlini acestea, fiindcă nu ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor”. Zăbovind Zaharia în altar, oamenii care aşteptau în biserică se minunau. Ieşind, Zaharia le făcu semn că era mut şi poporul a cunoscut că preotul a avut o vedenie. Apoi, săvârşindu-şi slujba, Zaharia s-a întors la casa sa, pe care o avea în partea muntelui, la Hebron, cetatea Iudeei.
După aceasta, împlinindu-se vestirea îngerească şi născându-se Ioan din cea neroditoare, Elisabeta, când Zaharia i-a scris numele pe tăbliţă, îndată i s-a deschis gura şi i s-a dezlegat limba şi grăia, binecuvântând pe Dumnezeu. Şi umplându-se de Duhul Sfânt, a proorocit, zicând: “Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut izbăvire poporului Său şi a ridicat corn de mântuire nouă, în casa lui David, slugii sale, precum a grăit prin gura sfinţilor celor din veac prooroci ai lui. Şi tu, pruncule, prooroc al Celui Prea Înalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, să găteşti calea Lui”.
