În acel turn, Varvara le-a spus slujnicelor - păzitoarele sale - adevărul despre zei: "Zeii pe care îi cinsteşte tatăl meu sunt făcuţi de mâini omeneşti. Pe cei de aur şi de argint i-a făcut zlătarul (argintarul), pe cei de piatră i-a făcut pietrarul, iar pe cei de lemn i-a cioplit teslarul. Deci, oare cum au putut clădi zeii această luminată înălţime cerească şi o frumuseţe ca aceasta pământească, neputând ei nici umbla cu picioarele, nici lucra cu mâinile?!"
Într-una din zile, Dioscor a poruncit ca, la o baie din palatul său, să se facă două ferestre, dar Sfânta Varvara i-a rugat pe lucrători să facă trei, în numele Sfintei Treimi. Silită să-i dea socoteală tatălui pentru că a poruncit să se facă trei ferestre în loc de două, Varvara a mărturisit: "Mai bine să fie trei decât două, căci tu, părintele meu, ai poruncit să se facă două ferestre, în chipul celor doi luminători cereşti - al soarelui şi al lunii - ca să lumineze baia, iar eu am poruncit să se facă şi a treia fereastră în chipul luminii celei întreite, pentru că trei sunt ferestrele luminii celei neapropiate, celei negrăite, celei neapuse şi neînserate, care luminează fiecare om ce vine pe lume".
Pentru că nu s-a închinat zeilor şi L-a mărturisit pe Hristos, Sfânta Muceniţă Varvara a fost ucisă cu sabia, chiar de către tatăl ei, Dioscor.
