Pentru că împăratul Valens Arianul (364-378 d.H.) prigonea Ortodoxia, adoptând, totodată, învăţăturile lui Arie, pustnicul Isaachie a venit la Constantinopol, spre a-i întări pe credincioşi şi pentru a-i cere împăratului înapoi bisericile date arienilor. Pentru curajul său, Isaachie a fost supus la multe chinuri. El i-a proorocit împăratului Valens moartea, pentru că şi-a împietrit inima şi nu le-a înapoiat ortodocşilor bisericile luate cu de-a sila şi date arienilor. Într-adevăr, împăratul Valens avea să moară ami apoi în luptele cu barbarii.
După această întâmplare, împăratul Teodosie cel Mare l-a rugat pe Sfântul Isaachie să rămână în Constantinopol. Aristocratul Saturnin a zidit o sfântă mănăstire pentru Avva Isaachie, unde acesta a vieţuit până la moartea sa, săvârşind acolo multe minuni. Înaintea morţii sale, Sfântul Isaachie Mărturisitorul l-a numit pe ucenicul său, Dalmatus, stareţ al mănăstirii. De la numele noului stareţ, mănăstirea se va numi mai târziu "Mănăstirea Dalmaţilor".
