Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul este o sărbătoare cu semnificaţie eshatologică, precum sunt Schimbarea la Faţă a Domnului şi Adormirea Maicii Domnului. Prin Schimbarea la Faţă ni se descoperă chipul pe care îl va avea omul unit cu Hristos - chip de slavă, prin Adormirea Maicii Domnului ni se arată că cel care L-a purtat pe Hristos se mută de la stricăciune la nestricăciune, în vreme ce prin această sărbătoare ni se revelează că toţi cei care nu au fost străini de pocăinţa vestită de Sfântul Ioan Botezătorul vor ajunge în rai. Sfinţii Părinti au rânduit ca cele trei sărbători creştine să fie prăznuite în luna august, ultima din anul bisericesc, ca semn că acest chip al lumii va trece şi "cer nou şi pământ nou vor fi" (Apocalipsa, cap 21).
Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminţiei lui Aaron. Naşterea prorocului Ioan a fost cu şase luni înaintea Naşterii Domnului Iisus, fiind vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, când acesta slujea la templu. Pentru că nu a dat crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia a rămas mut până la punerea numelui fiului său. Rolul lui Ioan nu a fost doar acela de a pregăti poporul pentru venirea Lui Hristos, ci şi acela de a-L descoperi lumii ca Mesia şi Fiul al Lui Dumnezeu.
Din Sfânta Evanghelie cunoaştem că Irod, la un ospăţ prilejuit de sărbătorirea zilei sale de naştere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. La acea vreme, Sfântul Ioan era întemniţat în castelul lui Irod de la Maherus. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soţia fratelui său. Urându-l de moarte pe profet, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica sa, care dansase provocator şi plăcuse oaspeţilor şi îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezătorului, drept răsplată.
Capul Sfântului Ioan a avut, potrivit tradiţiei, o istorie aparte. A fost de trei ori pierdut şi de trei ori aflat. Prima şi a doua aflare a capului este sărbătorită pe 24 februarie, iar a treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul este prăznuită pe 25 mai.
Ioana, femeia dregătorului lui Irod, este cea care a luat capul lui Ioan Botezătorul din curtea Irodiadei şi l-a îngropat la Ierusalim, pe muntele Eleonului, într-un vas de lut.
După un timp, un proprietar bogat a crezut în Hristos şi, lepădând poziţia socială şi toată deşertăciunea lumii, s-a făcut monah, luându-şi numele de Inochentie. El s-a sălăşluit chiar la locul unde se afla îngropat capul Botezătorului Ioan. Vrând să-şi zidească o chilie şi o bisericuţă, a săpat adânc şi a descoperit un vas de pământ în care se afla un cap. Prin descoperire dumnezeiască, a aflat că este al lui Ioan Botezătorul. Când s-a apropiat de trecerea la cele veşnice, spre a nu fi găsit şi pângărit de păgâni, monahul l-a ascuns din nou în pământ, în acelaşi loc.
Capul Sfântului Ioan a stat acolo până în vremea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, când Botezătorul s-a arătat unor călugări şi le-a poruncit să dezgroape cinstitul cap. Aceasta e socotită cea dintâi aflare a sfântului cap.
În vreme ce călătoreau cu capul sfântului într-un sac, călugării au întâlnit un olar şi i-au dat acestuia să ducă sacul. Din pricina lenevirii lor, însuşi Sfântul Ioan i-a cerut olarului să fugă de călugări. Olarul s-a bucurat de multe binefaceri datorită prezenţei capului proorocului Ioan. Când a simţit că-i vine sfârşitul, a pus capul sfântului într-o raclă şi l-a dăruit surorii sale. Racla a ajuns în grija lui Eustaţiu, monah arian care locuia într-o peşteră. Şi multe minuni s-au petrecut în acea peşteră. Din păcate, Eustaţiu spunea că datorită puterilor sale sunt prezente minunile, oamenii neştiind ce ascunde în peşteră. După un timp, ştiind că va fi trimis în exil, Eustatiu a îngropat şi el capul Sfântului Ioan.
Peştera a fost apoi locuită de nişte monahi credincioşi, care vor ridica în apropiere o mănăstire. În anul 452 d.H., arhimandritul Marcel, stareţul mănăstirii, a văzut un foc mare la peştera de lângă Emesa, în timpul cântării psalmilor. Aşa a aflat, în chip minunat, capul sfântului. Aceasta este socotită a doua aflare a cinstitului cap al Botezătorului.
În timpul luptei împotriva sfintelor icoane, capul Sfântului Ioan a fost îngropat la Comane, de unde a fost adus în Constantinopol, de către Sfântul Ignatie (860), în vremea împăratului Mihail. Aceasta este cea de-a treia şi cea din urmă aflare a cinstitului cap.
