Ioan a fost rânduit să îngrijească vitele stăpânului. Deşi i s-a oferit o odaie, a preferat să doarmă-n grajd, alături de animale, mulţumindu-i Lui Dumnezeu. Prin rugăciunile lui Ioan Rusul, grajdul se umplea de buna mireasmă; sfântul dormea puţin, se ruga mult şi se hrănea cu puţină pâine şi apă. Totodată, mergea la o biserică închinată Sfântului Gheorghe şi se împărtăşea cu Trupul şi Sângele Domnului.
Ioan a primit de la Dumnezeu darul de a-şi cunoaşte momentul trecerii la cele veşnice. Preotul care l-a împărtăşit i-a adus Sfânta Împărtăşanie într-un măr, spre a fi ferit de fanatismul turcilor. După ce s-a împărtăşit, Ioan Rusul a trecut la cele veşnice, în anul 1730. În anul 1773, i s-a arătat în vis preotului care-l împărtăşise şi i-a descoperit că trupul său este neputrezit. Călăuzit de Dumnezeu, preotul a luat moaştele sfântului şi le-a aşezat în biserica "Sfântul Gheorghe".
În anul 1832, Osman Paşa a jefuit biserica şi a aruncat în foc moaştele Sfântului Ioan Rusul, ca să se răzbune pe creştini. Se spune că trupul sfântului s-a mişcat în mijlocul flăcărilor ca şi cum ar fi fost viu, dar n-a ars. A rămas numai o urmă de negreală, care se păstrează şi astăzi drept mărturie. După anul 1922, moaştele Sfântului Ioan Rusul au ajuns în oraşul Procopie din Insula Evvia.
