După moartea împăratului Leon IV Hazarul, în anul 780, pe tronul imperial a ajuns fiul său, Constantin VI. Pentru că acesta era minor, puterea a fost preluată de împărăteasa Irina. Împărăteasa l-a numit patriarh de Constantinopol pe Tarasie, care era pe atunci prim-secretar imperial. Tarasie i-a cerut împărătesei să convoace un Sinod Ecumenic, pentru a restabili cinstirea sfintelor icoane. Sfântul Tarasie însuşi a prezidat lucrările Sinodului al VII-lea Ecumenic de la Niceea, din anul 787, când s-a restabilit cultul icoanelor.
Sfântul Tarasie a fost, de asemenea, un mare apărător al credinţei şi al moravurilor sănătoase. Când împăratul Constantin a surghiunit-o pe Maria, soţia sa legitimă, luând o femeie care îi era rudă şi trăind în păcat cu ea, Sfântul Tarasie nu numai că a refuzat să binecuvânteze această nelegiuire, ci l-a sfătuit, apoi l-a certat şi l-a îndepărtat de la Sfânta Împărtăşanie.
Sfântul Tarasie, patriarhul Constantinopolului, a trecut la cele veşnice pe 25 februarie 806. A fost înmormântat în mănăstirea ctitorită de el în Bosforul Traciei. Se spune că la mormântul său s-au săvârşit multe minuni. Sfântul Tarasie mai este cinstit, an de an, şi împreună cu Părinţii Sinodului al VII-lea Ecumenic, în duminica închinată acestor sfinţi ierarhi.
