Sfântul Clement a fost hirotonit Episcop al Romei, după Lin şi Anaclet, înainte ca Sf. Ap. Petru să fie răstignit de sângerosul Nero. A convertit la creştinism mulţi necredincioşi; într-un singur an, de Paşti, a botezat 424 de oameni. Pe timpul lui Domitian (81-96 d.H.), Clement a fost torturat pentru că nu a jertfit zeilor, fiind ucis pe timpul împăratului Traian (98-117 d.H.). Păgânii i-au legat o ancoră de fier de gât şi l-au aruncat în mare.
Se spune că, an de an, la pomenirea sfântului, apa se depărtează de mal până la locul unde a fost martirizat, creştinii ajungând la locul acela pe uscat. Odată, un copil a fost uitat de părinţi în locul prefăcut în uscat. Anul următor, când marea s-a retras din nou, copilul a fost găsit sănătos, lângă mormântul sfântului. Întrebat cum s-a hrănit şi cum a fost păzit nevătămat, copilul a spus că a fost hrănit de sfântul care era acolo.
Dintre operele puse pe seama Sfântului Clement, doar una este autentică: "Scrisoarea I către Corinteni", păstrată în greacă, latină, siriană şi coptă. Clament este recunoscut ca autor al ei de istoricii Eusebiu şi Ieronim şi de Ep. Dionisie al Corintului (170 d.H.), într-o scrisoare adresată Ep. Soter al Romei.
