Biserica serbează de obicei ziua morţii sfinţilor. Doar Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul fac excepţie de la regulă: ei au privilegiul de a li se sărbători atât zămislirea (23 septembrie, 9 decembrie) şi naşterea (8 septembrie, 24 iunie), cât şi alte evenimente importante din viaţa lor (Bunavestirea, Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul).
Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul are temei biblic, evenimentul fiind consemnat de Sfântul Evanghelist Luca în Evanghelia sa. Naşterea Sfântului Ioan a avut loc cu şase luni înainte de a Domnului lisus Hristos. Sărbătoarea este atestată documentar din secolele IV-V, când se fixează definitiv şi data Crăciunului.
După unii cercetători, sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul ar fi fost instituită pentru a înlocui sărbătorile păgâne cu caracter agricol din perioada solstiţiului de vară (22-23 iunie). În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută sub denumirea de "Sânziene" sau "Drăgaica".
Deşi asociate sărbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi Aducerii Moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar. Denumirea a fost preluată, probabil, de la Sancta Diana, zeiţa silvestră. Încă din vremea lui Dimitrie Cantemir, Sânzienele erau considerate ca reprezentări fitomorfe ("Florile de Sânziene") dar şi divinităţi antropomorfe. În credinţa populară, Sânzienele sunt femei frumoase, adevărate "preotese ale soarelui" - divinităţi nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de fiinţele omeneşti.
