Călăii păgâni l-au torturat timp de un an, încercând să-l facă să se lepede de credinţa în Domnul Iisus Hristos. Aceştia au arestat-o şi pe mama lui Iulian, silind-o să-şi convingă fiul să se lepede de Hristos; ea însă l-a sfătuit să meargă la moarte cu mulţumire, cu nădejde şi cu bucurie. Astfel, Sfântul Mucenic Iulian a fost legat într-un sac plin cu şerpi veninoşi, pe care l-au aruncat apoi în mare.
Moaştele Sfântului Mucenic Iulian au fost aduse de valuri la mal, iar credincioşii le-au luat şi le-au îngropat cu cinste la Alexandria, în anul 290 d.H. După un timp, moaştele au fost mutate în Antiohia.
În predica sa la sărbătoarea Sfântul Mucenic Iulian, Sfântul Ioan Gură de Aur a spus: "Din gura mucenicului ieşea glasul lui cel sfânt, iar împreună cu glasul şi o lumină care lumina mai puternic decât razele soarelui (...) Luaţi un om bolnav, indiferent cât de groaznic, un posedat de diavol sau care si-a pierdut minţile, şi aduceţi-l la racla în care se odihnesc rămăşiţele sfinte ale acestui sfânt şi veţi vedea cum demonul sare şi fuge de la om, ca şi ars de foc".
