Pe când împăratul roman Liciniu (311-324 d.H.) îi persecuta pe creştini pentru că nu aduceau jertfe zeilor, Sfântul Teodot le cerea păgânilor să se închine Lui Hristos. Atunci când Sabin, conducătorul Insulei Cipru, l-a sfătuit să se lepede de Hristos, Teodot i-a răspuns: "Dacă ai şti tu bunătatea Dumnezeului meu, În Care îmi pun eu nădejdea şi Care în urma acestor chinuri mă va încununa pe mine cu fericita nemurire, şi tu ai vrea să suferi aceste chinuri, numai să dobândeşti ceea ce am".
Pentru aceasta, Teodot a fost întemniţat şi supus la felurite chinuri. La început, l-au pus pe un grătar de fier sub care au aprins un foc; apoi i-au bătut cuie în tălpi şi l-au pus să meargă. Mulţi dintre cei ce au văzut cu câtă răbdare îndură sfântul chinurile, au primit credinţa în Hristos. Sfântul Teodot a fost eliberat din temniţă pe vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare şi a trecut la cele veşnice în anul 326.
"Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, sfinţite mucenice Teodot, roagă-te Lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!" (Troparul Sfântului Teodot).
