Curând, Macarie a început să fie ispitit de diavolul prin felurite încercări, dar, prin stăruinţa şi dragostea cea mare pentru Hristos, a biruit şi s-a făcut pildă a vieţii îngereşti în trup. Multe sunt pildele şi minunile săvârşite de Sfântul Macarie în lunga sa vieţuire în pustie. Căpătase de la Hristos putere chiar şi asupra morţii, astfel încât s-a învrednicit a săvârşi învieri.
Astfel, întrucât într-o eparhie un episcop eretic începuse a răspândi o erezie care susţinea că Hristos a avut doar un trup aparent, episcopul dreptcredincios al locului l-a chemat pe Macarie pentru a stinge aceasta rătăcire. Sfântul Macarie i-a arătat episcopului eretic, prin cuvintele Simbolului credinţei, că se înşeală, însă necredinţa acestuia a persistat, forţându-l pe Cuvios să ruşineze rătăcirea aceluia printr-o minune dumnezeiască.
După o oră de stăruinţă în rugăciune, Macarie a înviat un om dintr-un mormânt şi nu vreunul mort de curând, ci unul mort de foarte multă vreme. Cel înviat, care nu auzise de Hristos până la moartea sa, a fost botezat de Macarie şi făcut ucenic. Iar ucenicul a mai trăit trei ani de la învierea sa din morţi.
