Dar nu spre defăimare se spun toate acestea, ci pentru a ne descoperi cum păcătosul devine, în chip minunat, mucenic al Lui Hristos. Într-una din zile, Aglaia i-a zis lui Bonifatie: "Mergi în Răsărit, unde mărturisesc Sfinţii, ca să-mi aduci moaşte de Mucenici, pentru a le avea de ajutor şi pentru sufletească mântuire."
Numai că, ajuns în faţa dregătorului, Bonifatie a mărturisit cu mult curaj că este creştin. Pentru această mărturisire, a fost spânzurat cu capul în jos, împuns cu trestii ascuţite pe sub unghii, i s-a dat plumb topit pe gură, a fost băgat cu capul în jos într-o căldare plină cu smoală, dar din toate a ieşit nevătămat. Atunci, dregătorul a poruncit să i se taie capul. Iar sfântul, după ce s-a rugat, şi-a plecat capul şi a fost ucis.
Trupul său a fost răscumpărat cu mulţi bani de patriciana Aglaia, care l-a jelit mult şi l-a înmormântat în apropiere de Roma. Mai târziu, Aglaia a zidit o biserică mare în numele mucenicului Bonifatie, chiar în mijlocul Romei, şi a mutat moaştele acestuia acolo.
