După ce L-au mărturisit dascălii lor pentru Hristos, Flor şi Lavru s-au dus în Iliricum, Dardania, în cetatea Ulpianilor, unde, cercând pietre, îşi făceau meşteşugul lor pe lângă Licon ighemonul. Mai apoi, Licon i-a trimis la Liciniu, fiul împărătesei Elpidia. Şi dându-le bani, Liciniu le-a poruncit gemenilor să zidească o capişte idolească, dându-le, totodată şi planul edificiului. Dar sfinţii, luând banii, i-au împărţit săracilor. Noaptea se rugau către Dumnezeu, iar ziua lucrau şi înfrumuseţau locaşul. Şi peste puţine zile l-au şi isprăvit, fiind ajutaţi şi întăriţi de îngeri. Îndată Merentie, preotul idolesc, a crezut în Hristos, după ce fiul său, Atanasie, fusese tămăduit la ochi. Şi strângând mucenicii Lui Hristos săracii cărora le dăduseră bani, au legat idolii cu funii de grumaji şi i-au doborât de pe socluri. După aceea, aprinzând lumânări, au închinat lăcaşul Lui Dumnezeu şi-l sfinţiră pentru Hristos, zicând: "Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, lauda Apostolilor şi bucuria mucenicilor!", mergând înainte cu cinstita Cruce.
Iar dacă a aflat Liciniu de toate acestea, a poruncit să se aprindă un cuptor şi să-i bage în el pe săracii care luaseră banii şi sfărâmaseră idolii. Şi au pierit acolo toţi săracii. Iar Sfinţii Flor şi Lavru, fiind legaţi de roata unui car, au fost bătuţi crunt şi trimişi la ighemonul Licon, care i-a băgat într-un puţ adânc. Acolo, sfinţii se rugau Lui Dumnezeu pentru bunăstarea lumii şi pentru încetarea prigoanei; şi aşa şi-au dat sufletele în mâinile Domnului.
Peste ani, creştinii au scos cinstitele moaşte din puţ şi le-au aşezat cu cinste în racle meşteşugit lucrate. Din ele izvora mir, iar cei ce se apropiau cu credinţă erau tămăduiţi de orice boli ar fi suferit.
