După obiceiul vremii, Eufimian l-a însurat pe Alexie cu o fecioară de neam bun, dar împotriva voinţei lui. De aceea, în seara nunţii, Alexie a părăsit în taină soaţa şi casa părinţilor săi, ajungând la biserica din Edesa, unde a stat 18 ani îmbrăcat sărăcăcios şi hrănindu-se din mila creştinilor. Credincioşii au aflat că Alexie este un "om al Lui Dumnezeu", iar acesta, speriat de laudele oamenilor, a plecat către Tarsul Ciliciei. Corabia cu care călătorea a naufragiat, a fost luată de valuri şi purtată până la Roma, patria sa. Alexie a văzut în aceasta mâna Lui Dumnezeu şi a mers la casa tatălui său. Acolo, sub chip de străin, s-a decis să-şi petreacă cealaltă parte a vieţii. Ajuns în casa părinţilor, Alexie a fost batjocorit de servitori, pentru că nimeni nu l-a recunoscut.
Când a simţit că i se apropie sfârşitul, Alexie a alcătuit o scrisoare, a strâns-o în mână şi apoi şi-a dat sufletul în mâinile Lui Dumnezeu. În urma unei descoperiri dumnezeieşti făcute în Biserica "celor 12 Apostoli", împăratul şi patriarhul au primit poruncă să-l caute pe "omul Lui Dumnezeu". S-a descoperit că "omul Lui Dumnezeu" era chiar fiul lui Eufimian, care trăise ca un cerşetor la curtea acestuia, timp 17 ani.
Însuşi împăratul a citit scrisoarea lăsată de Alexie şi toţi au fost cuprinşi de spaimă. Bolnavii se vindecau când se atingeau de sfintele moaşte, căci din trupul sfântului izvora un mir bine-mirositor. Trupul Cuviosului Alexie a fost îngropat cu cinste în Biserica "Sfântul Apostol Petru".
