Astăzi, sărbătorim amintirea a două evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci: aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul şi înălţarea ei solemnă în faţa poporului, de către Episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie, anul 335; aducerea Sfintei Cruci de la perşii păgâni, în anul 629, pe vremea împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.
Sfânta Cruce a fost aflată din porunca Sfintei Împărătese Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare. La acea vreme, s-au găsit pe Muntele Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul şi care sunt crucile tâlharilor răstigniţi cu El, Macarie le-a spus să atingă pe rând crucile de o femeie moartă. Minune: femeia a înviat când a fost atinsă de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost răstignit Hristos. După această minune, episcopul a poruncit înălţarea Sfintei Cruci la un loc înalt, de unde să o poată vedea tot poporul.
Când împăratul Persiei, Hosroe, a cucerit Ierusalimul, a luat cu el Crucea Domnului. Sfânta Cruce a rămas aici timp de paisprezece ani, până când Hosroe a fost învins de împăratul Heraclie, care a dus crucea la Ierusalim.
Înălţarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ea ne aduce aminte de patimile şi moartea Mântuitorului Hristos.
