L-a urmat până la înălţarea acestuia la cer, când i-a preluat mantia, dar şi darul profetic.
Sfântul Prooroc Elisei s-a arătat încă de la naştere un mare făcător de minuni. Se spune că o junincă de aur din Silom, căreia israelienii îi aduceau jertfe, a murit în ceasul naşterii lui Elisei şi a mugit aşa de tare, încât mugetul ei s-a auzit până la Ierusalim.
Dumnezeu a făcut multe minuni prin prorocul Elisei: a despărţit apele Iordanului, precum odinioară Moise despărţise apele Mării Roşii; a făcut dulci apele amare de la Ierihon; a umplut cu apă şanţurile de apărare excavate în războiul cu Moabitenii; a înmulţit untdelemnul din vasele văduvei cea săracă; l-a înviat pe fiul femeii sunamite; a hrănit o sută de oameni cu douăzeci de pâini mici; l-a vindecat pe Neeman, căpetenia oştilor, de boala nemiloasă a leprei; a lovit cu lepră pe sluga lui Gehazi din cauză că acesta s-a mândrit; a orbit toată oştirea siriană, iar altă oştire păgână a pus-o pe fugă; a prorocit multe lucruri care aveau sa se întâmple.
Sfântul Prooroc Elisei a murit în jurul anului 839 î.H. şi a fost înmormântat în Samaria, la Sevastopoli.
