A urmat o luptă, iar Ioan, apărându-şi demnitatea şi curăţia, l-a ucis pe păgân. Iar păzitorii robilor, aflând că Ioan şi-a ucis stăpânul, l-au legat în lanţuri şi l-au dus la Constantinopol, dându-l în stăpânire femeii celui ucis. Fermecată de frumuseţea lui Ioan, aceasta l-a iertat şi i-a făgăduit că, dacă renunţă la credinţa în Iisus Hristos, îl va lua de bărbat. După 2 ani de refuz, Ioan Valahul a fost dat pe mâna exarhului cetăţii şi aruncat în temniţă. Tânărul creştin a fost supus la diverse chinuri, iar în cele din urmă a fost spânzurat, la data de 12 mai 1662.
Viaţa Sfântului Ioan a fost scrisă de Ioan Cariofil şi a fost tipărită la Veneţia, de către Sfântul Nicodim Aghioritul. A fost menţionat în Mineiul grecesc pe luna mai (tipărit la Constantinopol în anul 1843) şi în Mineiele româneşti, începând cu ediţia de la Mănăstirea Neamţului, din anul 1846. În anul 1950, Sfântul Sinod a hotărât ca Ioan Valahul să fie cinstit de întreaga Biserică Ortodoxă Română, iar în octombrie 1955 a avut loc statornicirea cultului Sfântului Ioan Valahul.
