La acea vreme, Fronton, conducătorul cetăţii, auzind de faptele lor minunate, le-a chemat spre a fi judecate. Văzând cât de frumoase erau, păgânul le-a spus surorilor că le va duce la curte, ca să le mărite cu nobili. Văzând că este refuzat, Fronton a torturat-o până la moarte pe Minodora, iar pe surorile ei le-a aruncat în temniţă. După moartea Minodorei, tiranul le-a cerut celor două surori să jertfească idolilor. Numai că Mitrodora şi Nimfodora s-au întărit şi mai mult în credinţa lor, când au văzut trupul lipsit de viaţă al Minodorei. Şi, pentru că nu au lepădat credinţa în Hristos, au fost şi ele ucise. După moartea surorilor drept-măritoare, se spune că s-a pogorât foc din cer, care l-a mistuit pe Fronton şi pe torţionarii săi.
Şi aşa treimea aceasta de fecioare, pe Sfânta Treime a proslăvit, cu moarte mucenicească. Iar credincioşii, luând trupurile sfintelor, le-au îngropat cu cinste, aproape de apele cele calde şi în acelaşi mormânt. Şi deasupra mormântului au zidit o frumoasă biserică, pentru pomenirea lor.
