Când Evlampie a trebuit să meargă în cetate după hrană, a văzut atârnat pe un perete edictul imperial care proclama prigonirea creştinilor. Pentru că a rupt acest edict, mărturisitorul a fost arestat şi dus înaintea judecătorului.
Plin de râvnă pentru credinţă, Evlampie nu a vrut să se lepede de Hristos şi a fost supus la multe şi felurite chinuri. Auzind de torturile fratelui său, Evlampia s-a înfăţişat înaintea judecătorului, mărturisind cu mult curaj credinţa în Hristos. Evlampia a fost la rândul ei torturată de către păgâni. La urmă, Evlampie a fost decapitat, iar sora sa a murit mai înainte ca să i se taie capul, din cauza rănilor căpătate. Împreună cu cei doi martiri au mai fost omorâţi încă două sute de creştini mărturisitori.
