S-a născut în Egipt, iar la vârsta de 12 ani şi-a părăsit părinţii şi a mers în Alexandria, unde, timp de 17 ani, a dus o viaţă desfrânată. La 29 de ani, Maria a ajuns la Ierusalim şi a vrut să intre în Biserica Sfântului Mormânt, însă nu a putut înainta decât până la prag (a simţit cum o putere nevăzută o opreşte). A înţeles că este nevrednică să intre şi s-a rugat Fecioarei Maria, promiţându-i că-şi va schimba viaţa.
După ce s-a închinat Sfintei Cruci, Maria a auzit un glas spunându-i: "Dacă vei trece Iordanul, bună odihnă vei găsi!". Astfel, Maria Egipteanca a ales să trăiască în pustia Iordanului. Acolo şi-a petrecut 47 de ani în post şi rugăciune.
Maria a fost descoperită părintelui Zosima, care, la 53 de ani, se întreba dacă există pe pământ cineva care să-l întreacă în osteneală duhovnicească. După câteva zile de mers prin pustiu, a întâlnit-o pe Maria Egipteanca. Deşi nu-l văzuse niciodată, aceasta i-a spus pe nume şi i-a cerut o haină ca să-şi acopere trupul, că era goală. Pe când se ruga părintele, şi-a ridicat ochii şi a văzut-o pe sfântă înălţată de la pământ, "stând în văzduh şi rugându-se".
Cuvioasa i-a descoperit părintelui viaţa sa, cerându-i ca anul următor, în Joia din Săptămâna Patimilor, să ia Sfintele Taine şi să meargă pe malul Iordanului ca să o împărtăşească. Venind Zosima la vremea cerută, Maria a însemnat cu semnul crucii Iordanul, a trecut pe el ca pe uscat şi s-a împărtăşit. Venind părintele în anul următor, a găsit-o pe cuvioasă moartă. Se spune că, ajutat de un leu, Zosima i-a săpat mormânt şi a îngropat-o.
Viaţa Sfintei Maria Egipteanca a circulat prin viu grai până în vremea patriarhului Sofronie al Ierusalimului, care s-a hotărât să o scrie, în secolul al VIII-lea.
