Trebuie să vezi la faţa locului, ca să îţi dai seama cât de mare e grozăvia. Mergi printre case urcând pe valuri de zăpadă ca pe dunele de nisip din Sahara şi nu-ţi vine să crezi ce înseamnă să-şi pună Dumnezeu mintea cu oamenii şi să le amintească ce înseamnă o iarnă adevărată. Iarnă cum n-a mai fost în Bărăgan de vreo 60 de ani.
Comuna Ciocile, judeţul Brăila, vineri, 17 februarie 2012. Nu contează că ninsoarea şi viscolul s-au oprit de câteva zile, zeci de case încă zac sub nămeţi. Probleme sunt pe latura de nord, aflată în bătaia Crivăţului, atât în Ciocile, cât şi în satele aparţinătoare, Odăieni şi Chichineţu. Pe partea de aşezare aflată la adăpost e cât de cât bine, dar unde a lovit Crivăţul cu toată puterea, zăpada e atât de mare încât zece excavatoare dacă ar munci non stop tot le-ar lua zile întregi să dea la o parte ce a troienit viscolul în curţi şi pe uliţe.
Lui Marin Grecu, i-au degerat mâinile pe lopată
Evident că n-o să aducă nimeni, în Ciocile, Odăieni şi Chichineţu, o armată de excavatoare sau buldoexcavatoare, că doar nu suntem în Occident! Primăria comunei are în proprietate un buldoexcavator şi un tractor, iar de la Centru, adică de la Consiliul Judeţean, a primit în ajutor două utilaje cu lamă şi două camioane mari. Bune şi astea, se bucură primăriţa Elisabeta Coman, mulţumită că are cu ce să scoată măcar o parte din zăpada de pe străzi în câmp, ca să nu se inunde gospodăriile de tot când o să înceapă dezgheţul.
Până la dezgheţ, pentru mulţi oameni din Ciocile problema cea mare e să poată ieşi din casă, să poate ajunge la adăposturile animalelor şi la stiva cu lemne. Pentru unii, să poată ieşi din casă e suficient, fiindcă nu au nici vite şi nici lemne de foc. Zăpada dată de Dumnezeu afectează, la Ciocile, fără discriminare, tot felul de oameni: gospodari ori săraci, harnici sau puturoşi, serioşi sau beţivi. Unii au muncit zile în şir la lopată, ajutaţi de rude sau vecini, să îşi facă tunele prin curte. Alţii, bătrâni şi neputincioşi, au fost scoşi la lumina zilei de militarii trimişi din Brăila. Sunt însă şi câţiva sclavi ai alcoolului, bărbaţi în floarea vârstei, care au aşteptat tot la militari să le dea zăpada din faţa uşii.
Voluntarul Valeriu Popa a salvat onoarea comunei, muncind la zăpadă cot la cot cu militarii
Lacrimi şi zâmbete
Marin Grecu, din Ciocile, are 80 de ani, iar nevasta lui, Agripina, are 73. Aşa bătrâni cum sunt, au încercat să înfrunte singuri viscolul. Nea Marin a ieşit şi de trei ori pe zi să lupte cu zăpada, la lopată, atunci când ningea, iar vântul sufla de te dădea jos din piciore. Bătrâna i-a fost alături şi amândoi au muncit cât i-a ţinut puterile, dar n-au făcut faţă. Până la urmă, viscolul i-a dovedit. S-au ascuns în casă vreo două zile, cât a ţinut urgia, apoi au ieşit iar să se bată cu nămeţii din ogradă. Degeaba, zăpada era prea mare. Ca să poată răzbi, au chemat trei oameni din sat şi le-au dat câte două sute de mii, să le facă pârtie până la coteţul cu găini. Joi, au avut în curte şi patru militari, care au dat zăpada de jur-împrejurul casei, ca să nu mai apese pe pereţi. "Să le dea Dumnezeu sănătate, că de mare ajutor au fost!", ne-a spus Agripina. Partea proastă e că, după orele petrecute afară, în viscol, lui nea Marin i-au cam degerat mâinile. "Am avut mănuşile ude. Atunci n-am dat atenţie, dar după aceea s-a simţit. Nici nu mai pot să îndoi degetele!", ne-a spus bătrânul, pe care l-am găsit ungându-şi palmele cu o alifie. În casa lor e curat şi cald, se cunoaşte că sunt oameni gospodari. Nu se lasă la greu, deşi îi apasă o poveste de viaţă tristă. Cu ani în urmă, prin 1985, fiul lor a murit. O chestiune urâtă, de pe vremea lui Ceauşescu. Făcea armata şi, oficial, li s-a spus că a fost lovit de maşină, dar ei ştiu că n-a fost aşa, fiindcă li l-au adus acasă împuşcat în cap. "Detaşamentul lui a fost repartizat undeva la graniţă, unde miliţienii furau mână în mână cu hoţii, la fel cum se întâmplă şi acum. Aveau misiunea să păzească nu ştiu ce depozit. Acolo a murit şi nici până azi nu am aflat cum s-a întâmplat". Frânturi de amintiri dureroase, spuse de Marin şi Agripina Grecu, când i-am întrebat dacă are cine să-i ajute să treacă peste iarna asta grea. Dacă ar fi trăit, fiul lor i-ar fi scos din zăpezi. Nu mai poate să o facă, deci trebuie să se descurce singuri.
Tot în Ciocile, pe latura lovită de viscol, Gheorghe şi Viorica Urse urcă pe nămeţi înalţi de trei metri ca să poată ajunge în spatele gospodăriei, la cocina porcilor, staulul oilor şi la coteţul găinilor. Sunt oameni tineri, au doi copii mici şi o gospodărie închegată. Oi, vacă, găini, tot ce-i trebuie omului harnic de la ţară. După ce, cu o zi înainte, Gheorghe şi câţiva tovarăşi de-ai lui din sat au muncit ore în şir la lopată, vineri se putea merge de la casă până la intrarea în grajdul unde îşi ţin vaca. De asemenea, dincolo de nămeţi, adăposturile celorlalte animale fuseseră destupate cât să se poate ajunge la ele cu nutreţ şi apă. "N-am chemat armata, că era ruşine. Cum să aştepţi de la militari să-ţi dea zăpada din curte, când eşti om în putere?! Eu am dat-o, cu nişte colegi. Ei m-au ajutat pe mine, eu i-am ajutat pe ei şi aşa ne-am descurcat. Păi, mă credeţi că vreo două zile am intrat în grajd, la vacă, prin pod? Altfel n-aveam cum! Acum e bine, am făcut drum, se poate intra pe uşă. Problema e ce ne facem noi când s-o topi toată zăpada asta? Cred că ne ia apa pe sus", ne-a spus Gheorghe Urse. Soţia lui, Viorica, îl aproba îngrijorată. După atâtea zile cu viscol, soarele după-amiezei de vineri le mai risipea, totuşi, din griji. Femeia îşi purta în braţe fiica cea mică peste nămeţii uriaşi din curte. Copila se bucura de atâta zăpadă, iar râsetele ei aduceau lumină în ochii părinţilor. Sub privirile destinse ale soţiei şi copilului, tatăl a făcut o demonstraţie, în faţa aparatului de fotografiat, arătându-ne cum intra la vite prin pod. A deschis o uşiţă, s-a târât prin zăpadă, a intrat, a ieşit. "Vedeţi, ca-n iglu, la Polul Nord!". Zâmbim cu toţii. Viaţa poate fi frumoasă, chiar şi când ai în curte troiene cât casa.
Cu mâinile în buzunar, "Sfinte Gheorghe" se uita cum nevastă-sa şi soldaţii îi scot casa din nămeţi
Voluntarul harnic şi beţivii
Vineri, în comuna Ciocile erau dislocaţi 100 de militari din Garnizoana Brăila, cu misiunea de a-i scoate din nămeţi pe sătenii cei mai afectaţi de zăpada troienită. Dintre aceştia, 25 rămăseseră în Ciocile, iar 75 au mers la vreo 7 kilometri distanţă, în satul Odăieni. În grupe de câte cinci până la zece, soldaţii erau repartizaţi la casele cele mai năpăstuite. Reprezentanţii Primăriei îi duceau acolo unde considerau că e mai mai mare nevoie de ajutor. De cele mai multe ori, era vorba despre bătrâni, însă au fost şi cazuri mai deosebite. În Odăieni, acoperişul unei case aproape că se rupea sub greutatea zăpezii, iar zece militari au dat la lopată ore întregi, pentru a elibera grinzile de presiune. Cot la cot cu ei a muncit localnicul Valeriu Popa. Nu, nu este vorba despre proprietarul casei în cauză, ci despre un sătean despre care primăriţa Coman avea să ne spună că e unul dintre cei mai harnici tineri pe care îi are în grupa de pompieri voluntari din localitate. A ajutat la deszăpezit străzi, a ajutat la deszăpezit case, oriunde a fost nevoie a pus mâna pe lopată. Zi lumină, zi de zi. "E om de toată isprava. Bine ar fi să avem mai mulţi aşa în comună", spune, sincer, primăriţa. Pe de altă parte, Nelu Drăgoi e de ruşine. Om la vreo 40 de ani, Drăgoi e locatarul casei la care munceau Valeriu şi cei zece militari. Vineri, când toţi aceştia se căzneau să-i dea zăpada de pe acoperiş, domnul Nelu dormea, înăuntru, lângă o sticlă de vin goală. "Cum adică doarme?!", s-a indignat colonel doctor Mircea Vladu, comandantul Garnizoanei Brăila, care venise până la Odăieni cu un Aro, ca să vadă cum decurge treaba şi să le aducă subordonaţilor covrigi şi ceai cald. "Păi, doarme. E beat şi a adormit în casă", a raportat unul dintre militari. "Extraordinar!", a exclamat colonelul. Ca să mai salveze din onoarea satului, localnicul cel harnic, Valeriu Popa, i-a explicat ofiţerului că Nelu Drăgoi e bolnav, a avut o semipareză, deci oricum nu putea să facă mare lucru. "Bine, bine, e bolnav, înţeleg. Dar măcar cât muncesc alţii pentru el să fi stat treaz, nu să se îmbete!", a insistat comandantul venit în inspecţie. Puţin mai încolo, o altă grupă de militari munceau să scoată la lumină biserica din sat, acoperită pe jumătate de nămeţi. Lângă ei, un civil cu mâinile în buzunare şi privirea tulbure încerca să socializeze, rostogolind din gură cuvinte greu de înţeles. "Lăsaţi-l, că e dus...", i-au spus militarii colonelului Vladu, din ce în ce mai intrigat. L-am întrebat pe civil cum îl cheamă. "Gheorghe!", a răspuns. "Gheorghe şi mai cum?". "Sfinte Gheorghe. Sfin-te", a accentuat el, cu voce de beţiv care încearcă să pară treaz. Zâmbim, gândindu-ne cum se salută cu tovarăşii de pahar acest personaj care abia se mai ţine pe picioare în curtea bisericii: "Hai noroc, Sfinte Gheorghe!", "Hai noroc, Ioane!". Gheorghe locuieşte chiar lângă biserică. În curtea lui plină de zăpadă până la streaşina casei am găsit-o pe nevastă-sa. Cu lopata în mână, femeia îi ajuta pe cei câţiva militarii care munceau să-i deszăpezească locuinţa. "Sfinteş ne cheamă pe noi, nu Sfinte", ne-a lămurit ea.
Elicopterele au făcut câte trei curse pe zi, ca să aducă ajutoarele de la Bucureşti
Ajutoare venite din cer
Dintre toate satele comunei Ciocile, Odăieni a fost lovit cel mai tare de viscolul din ultimele săptămâni. Primarul Elisabeta Coman estimează că, în această aşezare, din 80 de case existente, 50 au fost îngropate în troiene. Satul este predispus la asfel de fenomene, din cauza poziţiei în care se află. Se pare că, din cauza asta, pe timpul regimului Ceauşescu se luase decizia să fie desfiinţat. A venit democraţia şi Odăieni a rămas pe poziţie, în bătaia vânturilor, iar anul acesta a trecut prin cea mai cumplită iarnă din ultimii 50 de ani. În acest sat au murit câteva animale - un cal şi mai mulţi porci, dar, din fericire, viscolul nu a curmat nicio viaţă omenească. În restul comunei, adică în localităţile Ciocile, Chichineţu şi Chiobăşeşti, n-au murit animale, deci s-ar putea spune că a fost ceva mai bine. Şi în aceste sate, însă, au fost zeci de case acoperite de nămeţi, pe partea din care bate Crivăţul. Singurul avantaj din toată această situaţie este că, la sfârşitul săptâmânii trecute, la Ciocile au venit tone de ajutoare, trimise de la Bucureşti şi Brăila. Cele de la Bucureşti au sosit pe calea aerului, aduse cu elicopterul. Joi şi vineri, elicopterele au făcut câte trei curse, coborând din cer cu sute de kilograme de legume, fructe, conserve, făină, zahăr şi alte produse donate de bucureşteni. Activitatea Primăriei aproape că a fost blocată cu distribuirea acestor alimente. Bineînţeles, au apărut şi nemulţumiri. "Ia să o întrebaţi pe primăriţă ce se face cu conservele de carne, de ce nu ajung la oameni!?", i-a suflat reporterului nostru un cetăţean care venise să asiste, vineri, la descărcarea unui elicopter. "Ajutoarele sunt distribuite, cu prioritate, celor care au fost cei mai afectaţi de ninsori, adică la cei care au casele îngropate în zăpadă. Tot ce primim ajunge la oameni. Că sunt mulţi de pe străzile mai puţin afectate care vor şi ei să le dăm la fel ca sinistraţilor, asta nu se poate. Am împărţit şi pe străzile astea, dar mai puţin, fiindcă aşa mi se pare normal. Împărţirea produselor se face de o comisie constituită la nivelul Primăriei. Din ea face parte inclusiv soţia preotului din comună", ne-a explicat primarul Elisabeta Coman. De distribuirea efectivă a alimentelor se ocupă pompierii voluntari, adică membrii Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă din localitate. În sănii trase de cai, încălzindu-se din când în când cu o duşcă de tărie, aceştia s-au străduit să ajungă cu alimentele până la cele mai greu accesibile uliţe din sat.
Cu ajutoare a venit, vineri, şi col. dr. Mircea Vladu, comandantul Garnizoanei Brăila. Acesta a încărcat în Aro-ul său de serviciu vreo 200 de kilograme de produse donate de militari, dar şi de brăileni civili. Colonelul Vladu a mai avut în Aro şi covrigi şi ceai cald pentru militarii care au muncit la lopată. El ne-a declarat că este posibil ca misiunile de deszăpezire să continue şi săptămâna aceasta la Ciocile, cu militari din garnizoană. L-am întrebat pe colonelul Vladu dacă se ia în calcul deja şi intervenţiile pentru eventualele inundaţii. "Noi suntem pregătiţi pentru o serie întreagă de fenomene, de la înzăpeziri şi inundaţii până la catastrofe cosmice", ne-a declarat comandantul Garnizoanei. Ce înseamnă catastrofe cosmice? "Căderi de meteoriţi", ne-a explicat colonelul. După atâtea troiene, un meteorit chiar că ar pune capac!
