La naiba, este arestat la domiciliu, mai exact în vila sa de pe str. Rahovei. Puţin îmi pasă dacă Bunea Stancu va fi transferat sau nu de la domiciliu în penitenciar, în urma interveneţiei de joi a procurorilor DNA Galaţi. Eu vreau doar să redau pentru posteritate file din jurnalul unui om (Bunea Stancu), care nu a stat în viaţa lui atâta timp în casă. Până de curând, "casa" lui Bunea Stancu era acel separeu de la Continental, unde se desfăcea judeţul în paişpe până la ore târzii din noapte. Am ales din jurnalul deţinutului Bunea Stancu ziua de 13 august 2014, ca să vedem dacă preşedintele CJ Brăila este sau nu superstiţios.
Miercuri, 13 august 2014
Astăzi m-am trezit mai devreme, la ora 5.30. Aş mai fi dormit un pic, dar m-a dat jos din pat vezica asta nenorocită. Şi doar am zis să nu mai beau bere noaptea târziu. Nu mi-am imaginat că o să ajung să îmi urăsc atât de tare propria casă. Mă enervează totul la ea. Este al naibii de mare şi respingătoare. Am făcut un duş şi am aşteptat să îmi vină ziarele. Am citit în Obiectiv că unii de pe la partid s-ar fi bucurat de arestarea mea. Nişte minciuni, evident, căci nu cred să existe în tot PSD-ul un om atât de curajos încât să se bucure în public că eu am picat în arest. Dă-i dracu de fricoşi, că unul nu a avut sânge în el să mi se opună vreodată. Poate că dacă m-ar fi tras cineva de mânecă acum 4-5 ani, acum eram şi eu în concediu ca toţi oamenii, nu sechestrat pe canapeaua asta nenorocită.
M-am plictisit şi să mă uit la televizor. Nici nu prea ai ce să vezi. Am văzut câteva frânturi de la "Mireasă pentru fiul meu" şi am schimbat repede. La dracu, fecior-miu este însurat, aşa că nu mă interesează să văd mirese şi alte panarame fugite de-acasă pe la emisiuni de 2 lei. Din întâmplare am ajuns pe Discovery History. Ce banalitate de canal. Dădeau documentare din primul război mondial, idioţii! Băăă, suntem în anul 2014, se construiesc autostrăzi, se fac drumuri express, se fac licitaţii, iar pe voi vă doare de războiul din 1916? Nişte cretini! Bine că încă mai merge conexiunea cu camerele pe care le-am montat pe holurile CJ, că altfel cred că muream de plictiseală. Dar nici la camerele astea nu prea am ce vedea. L-am zărit pe Filoti ieşind de la veceu cu mâna în prohab, semn că iar s-a făcut că are o grămadă de treabă la serviciu, fază la care recunosc că m-a distrat. Dar în rest, nimic băi, nene. Pe bune, de când am plecat eu de la CJ, parcă e părăsită instituţia.
Nici poftă de mâncare nu mai am. Mă uit la ceas şi văd că arată ora 16. Altădată eram deja beat la ora asta. Acum nici măcar o gură de vin nu am băut. Pur şi simplu nu merge. Stau ca pe ace în casă, căci aş ieşi la o plimbare, la o discuţie cu unul, cu altul... dar nenorociţii ăştia de procurori sigur au instalat camere de supraveghere pe stradă. M-am gândit să ies deghizat din casă... însă în ce dracu să mă deghizez? Am zis să aştept poştaşul să îmi aducă ziarele, să îl adorm cu un somnifer ceva, să mă îmbrac în hainele lui şi să plec la plimbare. Dar, ca dracu, poştaşul are doar 60 şi ceva de kile şi măsoară cam 2 metri. S-au gândit la toate jigodiile astea de procurori. Aş fi ieşit măcar vineri, pe 15 august, de Zilele Brăilei, ca să mă ovaţioneze lumea, dar se pare că anul acesta nu voi avea parte de aplauze...
