Imi doresc o vacanta. Pe care, dupa greutatea cu care scriu ultimele articole, se pare ca am si luat-o.
Imi doresc o vacanta, ca sa citesc carti pentru sufletelul meu. Pe care sa nu le citesc pentru a scrie despre ele. Care sa nu fie nici macar SF. Nici Fantasy. Sa fie carti, pur si simplu carti.
De pilda, am cumarat de la Tirgul Gaudeamus Clubul ingerilor de Luis Fernando Verissimo. Si Jiltul vulturului de Carlos Fuentes. si Mici infamii de Carmen Posadas. Si Conversatia de Lorette Nobecourt. Si Malone moare de Samuel Beckett. si Cintece excesive, ultimul volum de versuri al lui Dan Sociu. si ma mai asteapta Cronica pasarii arc si Iubita mea Sputnik de Haruki Murakami. Oho, si cite mai sint... Cind o sa le citesc pe toate?
Poate ca oamenii carora le plac cartile n-ar trebui sa-si faca din ele o meserie. Ca sa nu ajunga sa spuna vreodata "of, iar trebuie sa citesc...".
Imi doresc sa citesc o carte fara sa am grija sa-mi pun agenda la indemina si pixul, pentru a nota (fraze, erori de tipar, de redactare etc.), desi stiu ca asta nu se poate, asa citeam si atunci cind nici nu visam sa ajung cindva sa scriu despre carti in reviste.
Imi amintesc o secventa de acum citiva ani (aveam pe vremea aia o rubrica in care comentam revistele literare, nu mai stiu unde - in ASTRA? in Tomis? in cotidianul Obiectiv din Brasov? -). Citeam totul cu pixul in mina, pentru ca urma sa comentez ceea ce citeam. si citeam acasa, in autobuz (la serviciu....). intr-o zi, am primit o scrisoare de la Radu Pavel Gheo. Eu eram in Brasov, el inca mai era la Iasi... corespondam si noi, ca baietii. Am luat scrisoarea cu mine, s-o citesc in autobuz. si citeam, si - gest reflex - notam pe marginea scrisorii, constiincios, subliniam fraze, le comentam. Pina... pina mi-am dat seama ca ERA O SCRISOARE PERSONALA! Nu trebuia s-o comentez. Nu trebuia sa-mi dau cu parerea. Nu trebuia sa povestesc nimanui despre ea.
Sintem ceea ce facem.
Si tare mi-as mai lua o vacanta de la ceea ce sint in clipa asta!
Imi doresc o vacanta, ca sa citesc carti pentru sufletelul meu. Pe care sa nu le citesc pentru a scrie despre ele. Care sa nu fie nici macar SF. Nici Fantasy. Sa fie carti, pur si simplu carti.
De pilda, am cumarat de la Tirgul Gaudeamus Clubul ingerilor de Luis Fernando Verissimo. Si Jiltul vulturului de Carlos Fuentes. si Mici infamii de Carmen Posadas. Si Conversatia de Lorette Nobecourt. Si Malone moare de Samuel Beckett. si Cintece excesive, ultimul volum de versuri al lui Dan Sociu. si ma mai asteapta Cronica pasarii arc si Iubita mea Sputnik de Haruki Murakami. Oho, si cite mai sint... Cind o sa le citesc pe toate?
Poate ca oamenii carora le plac cartile n-ar trebui sa-si faca din ele o meserie. Ca sa nu ajunga sa spuna vreodata "of, iar trebuie sa citesc...".
Imi doresc sa citesc o carte fara sa am grija sa-mi pun agenda la indemina si pixul, pentru a nota (fraze, erori de tipar, de redactare etc.), desi stiu ca asta nu se poate, asa citeam si atunci cind nici nu visam sa ajung cindva sa scriu despre carti in reviste.
Imi amintesc o secventa de acum citiva ani (aveam pe vremea aia o rubrica in care comentam revistele literare, nu mai stiu unde - in ASTRA? in Tomis? in cotidianul Obiectiv din Brasov? -). Citeam totul cu pixul in mina, pentru ca urma sa comentez ceea ce citeam. si citeam acasa, in autobuz (la serviciu....). intr-o zi, am primit o scrisoare de la Radu Pavel Gheo. Eu eram in Brasov, el inca mai era la Iasi... corespondam si noi, ca baietii. Am luat scrisoarea cu mine, s-o citesc in autobuz. si citeam, si - gest reflex - notam pe marginea scrisorii, constiincios, subliniam fraze, le comentam. Pina... pina mi-am dat seama ca ERA O SCRISOARE PERSONALA! Nu trebuia s-o comentez. Nu trebuia sa-mi dau cu parerea. Nu trebuia sa povestesc nimanui despre ea.
Sintem ceea ce facem.
Si tare mi-as mai lua o vacanta de la ceea ce sint in clipa asta!
