Istoria oraşului este în pericol. Acum trei luni atrăgeam atenţia că imobilul din Bolintineanu nr. 10 a fost atacat de "mâncătorii de case" şi că este posibil ca, în scurt timp, să vorbim despre superbul imobil la trecut. Toate acestea au devenit realitate. Banii primează, istoria fiind, la propriu, aruncată la coş. Concret, interesele economice ale moştenitorului Radu Poenaru, nepotul fiicei industriaşului Lykiardopoulos, au distrus una dintre casele frumoase din oraş, cea a fostului industriaş brăilean de la începutul secolului XX - Lykiardopoulos. Este cu atât mai grav ce se întâmplă cu cât casa este situată în Centrul Istoric, zonă protejată de legi speciale. Dispariţia ei ar afecta grav situl istoric. Mai mult, ar fi prima casă de care s-ar "scăpa" în acest fel, deschizându-se astfel cutia Pandorei.
Casa Lykiardopoulos aparţinea celui mai mare producător de făină din întreg Orientul
Casa a fost construită la începutul secolului XX, atunci când industriaşul grec Lykiardopoulos a hotărât să ridice o moară la Brăila. În 1912 a ridicat una dintre cele mai mari şi mai moderne mori din întreg Orientul, cu o suprafaţă de peste 11.000 de metri pătraţi şi cinci etaje. Exporta făină în Turcia, Grecia, Algeria, Egipt. Lykiardopoulos era, deci, un om foarte bogat. În ce fel de casă putea locui?
O trecere în revistă a caselor din zona rezidenţială a oraşului, (zona Grădinii Publice şi Bolintineanu), realizată de muzeograful Maria Stoica, şeful secţiei de artă a Muzeului Brăilei, în volumul "Brăila - Memoria oraşului", precizează că un număr apreciabil de astfel de imobile au fost construite la sfârşitul secolului XIX, în stil eclectic, de către marii negustori de cereale, de industriaşi şi bancheri. "Structural, clădirile sunt construite pe fundaţii solide de cărămidă sau cărămidă şi piatră, cu zidărie portantă din cărămidă cu mortar şi var. Grosimea zidăriei portante variază, la pereţii perimetrali, între 60 şi 70 de centimentri, iar la pereţii interiori între 18 şi 30 de centimetri", scrie în volumul amintit Maria Stoica. Fosta casă Lykiardopoulos are peretele exterior de aproximativ 80 de centimetri, iar cel interior de aproximativ 40. În ceea ce priveşte decoraţiunile interioare, ne putem închipui că industriaşul a adus tot ce era mai frumos şi mai elegant în Europa începutului de secol XX: geamuri şi oglinzi de cristal, feronerie valoroasă, ca şi sobe din teracotă pictată manual, pardoseală de marmură albă, parchet de stejar. O bijuterie de casă, din care acum nu a mai rămas mare lucru. Imobilul a câştigat lupta cu timpul, dar a pierdut lupta cu hoţii. În "Stradele Brăilei", profesorul Ioan Munteanu povesteşte că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Casa Suliottis, unde înainte fusese o şcoală economică, iar în anii '40 a fost transformată în orfelinat, a ars. Ca urmare, copiii au fost mutaţi în Casa Lykiardopoulos. După război, casa a fost naţionalizată, dar i s-a păstrat destinaţia de orfelinat. A reuşit să rămână în picioare, zdravănă, până în anul 2000, când a fost părăsită. Actualul proprietar, Radu Poenaru, spune că atunci când i-a fost retrocedată casa, în 2005 - 2006, aceasta era deja grav afectată. Cert este că din 2000 până în aprilie 2010, chiar neîngrijită, casa a rezistat, pentru că nu a fost atacată. Acum arată mult mai rău.
"Mâncătorii de case" acţionează la comandă?
Odată adâncită criza imobiliară din secolul XXI, vagabonzii, "lăcustele" oraşului, au început să atace casa. Proprietarul spune că a încercat să o protejeze, dar fără succes, paznicul fiind chiar bătut de cei care furau. Apoi a găsit un alt paznic, care fura chiar el, aşa că s-a lăsat păgubaş. În aprilie 2010 am atras atenţia asupra situaţiei chiar în ziarul nostru, dar nu s-a mişcat nimic, dimpotrivă, distrugerile au continuat chiar în ritm accelerat.
O incursiune în interiorul casei lasă impresia că oamenii străzii nu au atacat la întâmplare. Din pereţii zdraveni, cu greu au fost smulse câteva cărămizi, iar armătura a rămas la locul ei, deşi se vede că s-au făcut eforturi pentru a fi smulsă. Unele camere aveau sobe de teracotă, pictată manual, adevărate bijuterii, sobe care au rezistat peste 100 de ani, până când, cu o înverşunare nemaiîntâlnită, au fost făcute bucăţi. Din frumoasele sobe nu a rămas decât un maldăr de teracotă. Intenţia criminală a celor care au vandalizat se vede din faptul că în unele camere sobele, care erau din teracotă nouă, au rămas în stare mai bună. Pare că vagabonzii au ştiut exact ce să strice ca să se distrugă o parte din valoarea istorică a casei. Nici pomeneală!, spune proprietarul. "Eu am încercat să protejez imobilul. Sobe de ceramică pictată? Erau la parter, dar acum nu mai este nicio sobă. Ei au furat tot ce era de fontă ca să ducă la fier vechi. Ce a ieşit uşor, bine, ce nu, au spart ca să ia", a explicat proprietarul Radu Poenaru. Din aprilie şi până în iulie, au dispărut cu totul căsuţa construită în faţa imobilului pentru portar, gardul, unele uşi şi ferestre ale clădirii, însă casa s-a încăpăţânat şi a rezistat.
Din păcate, ce nu au reuşit timpul nemilos şi vagabonzii flămânzi vrea să facă actualul proprietar: să radă tot. "Am încercat să vând casa prin diverse mijloace, pe internet este pe site-uri străine, româneşti. Dar nu am putut vinde şi nu mai pot financiar să o ţin. Plătesc impozit anual pe clădire 2.600 de lei, pentru o casă care nu este locuibilă. Nu mai am altă variantă. În jur de 20 de miliarde de lei vechi ar fi partea de consolidare. Dacă Primăria nu găseşte banii ăştia să cumpere casa, de unde să găsesc eu, persoană fizică, bani să o refac? Este un cerc vicios. Şi să o fac pentru ce? Numai pentru menţinerea centrului istoric al Brăilei? Nu am aceşti bani! Dar să spunem că i-aş avea. De ce să-i înmormântez într-o casă care este energofagă? Numai utilitatea publică ar justifica menţinerea acestei clădiri", crede Radu Poenaru.
Sobele de teracotă pictată manual au fost distruse cu sălbăticie
Clădirea va fi dărâmată degeaba
Ce se poate face? Din ce spun autorităţile, mai nimic. Proprietarul a cerut aprobare pentru demolare de urgenţă la Inspecţia în Construcţii, de unde a şi obţinut-o fără mare efort, apoi a făcut o cerere similară şi la Direcţia pentru Cultură. "Este incredibil cum poate un arhitect să înceapă o cerere de demolare în regim de urgenţă cu sintagma «fără să iau în discuţie valoarea arhitecturală a imobilului»? Pe noi nu ne-a convins că este o casă de demolat. Am făcut raport negativ. Este o casă din zona istorică. Trebuie protejată. Conform Legii monumentelor, proprietarul trebuia amendat pentru că nu a avut grijă de imobil, nu să i se aprobe demolarea", a spus directorul Direcţiei pentru Cultură, Ana Hărăpescu.
Nici arhitectul-şef al Primăriei, Marian Ion, nu a dat curs solicitării de demolare în regim de urgenţă. "Degradarea clădirii a fost făcută intenţionat şi nu vreau să încurajez astfel de atitudini. Mai mult, însă, decât a refuza autorizaţia de demolare în regim de urgenţă eu nu pot să fac. Oricum, cine va dori să construiască acolo nu va putea face mai mult de un P^1, adică, practic, dărâmă clădirea degeaba. Ar trebui amendat, înregistrată ca datorie la bugetul de stat apoi confiscată casa pentru neplata datoriei, dar aşa ceva nu se va întâmpla. Atunci când legislaţia noastră va fi armonizată cu cea europeană, se lucrează acum la asta, vor fi mai uşor de protejat asemenea clădiri", a explicat şi arhitectul-şef Marian Ion. În comisia zonală a monumentelor istorice nu s-a aprobat demolarea casei, dar s-a acceptat o altă recompartimentare interioară, care să facă restaurarea clădirii mai uşoară.
Vagabonzii nu au putut scoate armăturile din pereţi ca să le vândă
"Dacă lucrurile rămân aşa, vom avea Centrul Istoric o ruină"
"Probabil mă voi adresa instanţei, pentru că mi se pare un abuz ce se întâmplă. Acesta nu este un monument de arhitectură, nu este un monument istoric. Face parte din ansamblul zonei istorice a Brăilei. Nu se supune Legii monumentelor istorice, pentru că ar însemna ca toţi cei care au case în Centrul Istoric să nu mai plătească impozite. Cui i-ar conveni? Când pun problema invers, mi se spune că nu e monument istoric, este doar în zona de protecţie a unor monumente istorice şi trebuie să plătesc impozit. Când vreau să demolez, mi se spune că nu se poate, pentru că e monument istoric. Unii arhitecţi, fanatici, consideră că e valoroasă, alţii, că are o valoare arhitecturală minimă. Sunt alte case, în Brăila, mult mai frumoase. Cu părere de rău trebuie să spun că acea casă, la vremea ei, a fost un kitsch. Nu ştiu de ce i se acordă atâta importanţă. Dacă lucrurile rămân aşa, vom avea Centrul Istoric o ruină. Instituţiile publice nu au bani să cumpere clădirea, dar au pretenţia de la nişte persoane fizice să aibă bani. Dacă nu face nimeni nimic, statul va continua să nu aibă bani, totul va ajunge o ruină. Ei te obligă să ţii o clădire imposibil de consolidat chiar şi în secolul XXI. Trebuie investiţii mamut", a declarat supărat Radu Poenaru.
Singurul reprezentant al autorităţii neîngrijorat de soarta casei este primarul Aurel Simionescu. Pentru el, casa este ca şi dărâmată. "Vrea foarte mulţi bani şi i-am spus că nu am bani să o cumpăr. A făcut solicitare pentru demolare. Acum el trebuie să vină cu o propunere pentru ce vrea să facă acolo. Eu nu puteam să-l amendez decât dacă acolo este pericol public, să-i dăm amendă pentru că e mizerie acolo. Toţi au vrut clădiri în Centrul Istoric şi acum nu ştiu ce să facă cu ele", îşi expune punctul de vedere primarul Simionescu.
Rămas fără soluţii, proprietarul nu ştie exact ce va face. Dacă ar avea o propunere de vânzare, ar da casa imediat, iar ce s-ar face acolo nu ar mai fi treaba lui. Cum nu are, spune că s-a gândit să dărâme clădirea ca să poată construi un bloc cu două sau trei etaje. "Am o idee, vreau să propun unor oameni de afaceri realizarea unui bloc cu două sau trei etaje, care să aibă aceeaşi înălţime pe care o are acum clădirea, pe amprenta vechii case, şase apartamente. Această ideea am spus-o doar câtorva prieteni. Nu există un proiect. Nu ştiu dacă s-ar putea, pentru că nu mă pricep, nu sunt de specialitate", spune Poenaru.
Moara Lykiardopoulos, un simbol al puterii economice pe care o avea Brăila odată, ar putea avea aceeaşi soartă
Imobilele de patrimoniu deteriorate ar putea fi confiscate
Deţinătorii clădirilor de patrimoniu sau ai celor aflate în zone protejate ar trebui să-şi piardă dreptul de proprietate asupra imobilelor în cazul deteriorării acestora, potrivit consilierului pe probleme de patrimoniu din Ministerul Culturii, Petre Guran. Mai mult, se doreşte ca în momentul în care se solicită demolarea unor clădiri monument istoric să se prezinte şi proiectul noii construcţii pe locul respectiv, iar cei care au demolat fără autorizaţie să poată fi constrânşi să le reconstruiască.
Propunerile amintite au fost făcute în cadrul dezbaterii-atelier cu tema "Bucureştiul şi împrejurimile sale - cum le promovăm?", desfăşurate în aceste zile în capitală. Prevederea care îi vizează pe proprietarii clădirilor de patrimoniu este inclusă în legislaţia franceză şi îşi dovedeşte eficienţa, au mai subliniat cei prezenţi la dezbatere.
