Asta înseamnă că brăilenii au cu totul alte priorităţi, că nu le pasă lor de faptul că nişte şmecheri cu funcţii defrişează o pădure aflată în coasta oraşului. De fapt, constat că brăilenilor nu le mai pasă de nimic în ultima vreme. S-a instalat aşa o stare de lâncezeală, de sictir şi lehamite în Brăila, de zici că oraşul ăsta a fost părăsit. Nimeni nu mai are o idee (e drept, Costel Pătrăşcan se mai agită, dar dacă n-are cu cine, asta e!), nimeni nu mai protestează, nimeni nu se mai enervează. Pe bune, îţi vine să zici că le-a turrnat Simionescu ceva în ceai, că le-a băgat o chestie nasoală în sendvişul de dimineaţă. Parcă sunt sedaţi cu toţii.
Măcar la nivel declarativ ar fi trebuit brăilenii să ia atitudine faţă de defrişările din Pădurea Stejarul. Poate că acest tip de protest nu ar fi rezolvat mare lucru, dar cred că era un semnal de alarmă pentru cei puşi pe tăiat arbori că societatea civilă din Brăila nu a decedat, că oamenii din acest oraş încă respiră, că sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Aşa, cu doar 400 şi ceva de brăileni care s-au declarat "împotriva" tăierilor din Pădurea Stejarul, e limpede că şmecherii îşi vor face de cap în continuare, cu şi mai mare elan. Ia să fi făcut o petiţie pentru susţinerea unui festival de manele, să fi văzut câte zeci de mii de semnatari ar fi strâns un astfel de demers.
