S-au scurs 4 ani de când ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică, "Vorbe din Duh", menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. Am fost însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
Fiecare gând are un efect. Niciun gând nu este intim, niciunul indiferent, niciunul lipsit de sens. Când nu îți asumi această putere creatoare a minții, nu ai cum să eviți sentimentul de vinovăție. De ce să eviți adevărul și să alegi slăbiciunea și neputința, refuzând puterea pe care ai primit-o?
Dacă îți negi puterea, vei da vina pe alții pentru ceea ce ți se întâmplă și pentru ceea ce simți. Dar nimeni altcineva nu este responsabil pentru propriile tale experiențe în lume.
Poți muta munții doar cu o fărâmă din puterea ta. Dacă o negi, stai departe de propria natură. Așa ai fost creat. Nu te-ai creat singur.
Dacă nu accepți adevărul despre cine ești, te vei simți vinovat și o să trăiești în frică, gândind că vina atrage pedeapsa lui Dumnezeu - o altă credință eronată. Dumnezeu nu cere nimănui răstignire, nici suferință, ci dimpotrivă: oferă ajutor și Înviere oricui dispus să le primească și să se întoarcă la Adevăr. Cel ce trăiește în frică, nu dorește Învierea - și nu trăiește cu adevărat.
Poți muta munții cu un singur gând: ești Iubire, pentru că Dumnezeu nu poate crea altceva.
„Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare.
Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce.
Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.
Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici.
Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.
Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline.
Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.
Iar dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Şi, făcându-se seară, era singur acolo.
Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă.
Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare.
Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat.
Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!
Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă.
El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus.
Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă!
Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”
(Sfânta Evanghelie după Matei, XIV, 15-31)
