Din luna ianuarie a acestui an, când anunţam înfiinţarea Filarmonicii, au avut loc şase concerte. Acestea s-au ţinut, deci, cu o regularitate de unul pe lună. Ţinând cont că instituţia este la început de drum, această frecvenţă a spectacolelor este deocamdată suficientă.
Sala a fost plină la fiecare eveniment muzical, ceea ce înseamnă că există deja un public fidel pentru aceste concerte, iubitor de muzică clasică. Mai mult, pe măsură ce calitatea concertelor va creşte, suntem siguri că vor fi atrase şi alte categorii de public.
O problemă rămâne felul cum arată sala de concerte. Deşi a fost destinată încă de la început concertelor, deşi au fost făcute unele investiţii pentru a-i reda un aspect onorabil, sala nu corespunde standardelor din domeniu. Este de luat în calcul o viitoare reamenajare a sălii. Banii ar putea fi obtinuţi, cred, din fonduri europene. A atrage bani europeni pentru reabilitarea unei săli de concerte unde a cântat şi George Enescu n-ar trebui să fie prea greu.
În sfârşit, să vedem şi repertoriul abordat în concertele susţinute până acum. Spuneam şi cu altă ocazie că, în câteva rânduri, au fost preferate fragmente de concert şi arii din opere şi că, mai rar, s-au cântat concerte întregi. Sigur că micile bucăţi muzicale celebre au rolul lor. Ele pot atrage oamenii la concertele de muzică clasică. Pe termen lung, însă, nu sunt de preferat. A cânta o bucată dintr-un concert este ca şi cum ai recita o strofă dintr-o poezie sau ai vedea câteva minute dintr-un film. Nu întelegi mare lucru nici despre opera respectivă, nici despre autorul ei.
Revenind la concertul de miercuri, programul a fost, până la un punct, unul uşurel, de vară. Au fost interpretate iaraşi mai multe arii de operă şi piese muzicale de mică întindere. Şi eram un pic dezamăgit. Când nu mai aşteptam să se întâmple ceva deosebit, prezentatorul spectacolului a anunţat Cvartetul de coarde în sol major, op. 76, nr. 1 de Joseph Haydn.
Şi a urmat ceea ce aş putea numi cea mai bună interpretare a unui concert de la reînfiinţarea Filarmonicii "Lyra". Ea s-a datorat cvartetului "Pro musica", având în componenţă pe: Valentin Maxim-vioara 1, Ştefan Lupu-vioara a 2-a, Mariana Marţian-violoncel şi Marius-Cristian Gageanu-violă.
Mi-a plăcut că a fost ales cvartetul lui Haydn, unul pe cât de frumos, pe atât de complex. Mi-a plăcut că cei patru interpreţi formează deja o "echipă" şi cântă cu bucurie. Mi-a plăcut că spectatorii prezenţi în sală s-au arătat foarte deschişi la acest gen muzical, mai greu de receptat de către publicul larg. E minunat că avem parte la Brăila de astfel de concerte.
Nu aş fi scris această cronică, dar prestaţia cvartetului "Pro Musica" m-a obligat să o fac. Ca să le mulţumesc.
