În ciuda problemelor economice (sau tocmai datorită lor?), Brăila se dovedeşte un oraş cu vocaţie culturală. Săptămâna trecută, timp de 5 (cinci!) seri consecutiv au avut loc evenimente muzicale pe cât de diverse ca stil pe atât de asemănatoare prin calitatea înaltă a interpretărilor. Să le luăm pe rând.
Miercuri, 19 octombrie 2016, Victor-Marius Beliciu la sitar şi Abhirup Roy la tabla au oferit un concert de muzică indiană clasică. Astfel de muzică se cântă rar la noi şi, de aceea, merită câteva cuvinte lămuritoare.
Rădăcinile muzicii clasice indiene trebuie căutate acum 2.000 de ani în templele hinduse. Pentru indieni, muzica este o disciplină spirituală, care însoţeşte individul către auto-desăvârşire. Prin intermediul acestei muzici, mentalul individual poate fi înalţat până la cunoaşterea adevăratei semnificaţii a Universului, iar această experienţă aduce bucuria supremă.
Fără să fim specialişti în domeniu, putem găsi în această muzică sunete stranii, pe care instrumentele moderne nu le pot reda, multă emoţie şi, în acelaşi timp, o mare profunzime spirituală. Să mai spunem că Victor Marius-Beliciu este brăilean, iar Abhirup Roy este originar din India şi că cei doi interpreţi sunt instrumentişti de excepţie formaţi sub îndrumarea unor mari maeştri indieni din domeniu.
Joi, 20 octombrie 2016, a avut loc deschiderea stagiunii 2016-2017 a Filarmonicii “Lyra”. Orchestra “George Cavadia”, sub bagheta dirijorului Petrea Gogu, a oferit un concert cu piese diverse, din creaţia unor compozitori români şi străini.
Am remarcat lucrările “Amurg de toamnă” de Alfred Alessandrescu şi, mai ales, Simfonia nr. 8 in Si minor, D759 (Neterminată) de Franz Schubert. Au fost piese bine alese, potrivite orchestrei brăilene, dovadă fiind interpretarea plină de sensibilitate. O menţiune specială pentru dirijorul Petrea Gogu care demonstrează, cu fiecare concert, că este omul potrivit la conducerea orchestrei brăilene.
Vineri, 21 octombrie 2016, a început ediţia a IV-a a Festivalului internaţional de Jazz „Johnny Răducanu”. Două observaţii imediate. Calitatea sunetului şi atmosfera generală din sala Teatrului”Maria Filotti” s-au dovedit net superioare celor de la Casa Tineretului (unde s-au ţinut primele 3 ediţii ale festivalului). Apoi, participanţii la concursul de jazz din cadrul festivalului au oferit interpretări de mare calitate şi au pus la grea încercare juriul în stabilirea caştigătorilor.
În timpul festivalului, Florian Lungu a ţinut o conferinţă despre personalitatea lui Johnny Raducanu, în care a prezentat toată discografia acestuia (discuri de vinil şi C.D.-uri), precum şi fragmente din interviurile şi concertele sale. Tot un fel de conferinţă a ţinut şi Michael Creţu, nepotul lui Johnny Răducanu. Acesta a prezentat o scurtă, dar foarte bine documentată istorie a familiei Creţu, din care s-au tras celebrul lăutar brăilean Petre Creţu Solcanu şi nu mai puţin celebrul Johnny Răducanu.
În prima seară a festivalului a evoluat în recital formaţia „Sorin Zlat Quintet”, considerată de unii specialişti cea mai bună trupă românească de jazz apărută în ultimii ani. Valoarea trupei este confirmată şi de faptul că a sosit la Brăila după un turneu de succes cu concerte la New York şi Londra.
Cea de a doua seară a adus un mare recital al formaţiei conduse de Benni Chawez din Danemarca. Aceasta ne-a oferit jazz vocal-instrumental de factură clasică, plin de sensibilitate şi căldură, un jazz care se cântă parcă tot mai rar, dar care s-a potrivit de minune cu frumoasa seară de octombrie.
În cea de a treia zi am avut şansa de a asculta un concert cu totul excepţional al formaţiei “Gipsy Blue Project”. Trupa are componenţa: Ionuţ Baranga-contrabas, Marius Preda-ţambal şi vibrafon, Emil Bâzgă–trompetă, Marius Vernescu-pian şi Tudy Zaharescu-tobe. Toţi sunt muzicieni excepţionali, toţi au cântat cu Johnny Răducanu, toţi au venit la festivalul de la Brăila pentru a-i aduce un omagiu lui Johnny...
Cum spuneam, deşi, are o viaţă economică anemică, Brăila dovedeşte o neaşteptată “vitalitate culturală”. Rădăcinile ei trebuie căutate (vezi “cazul” Johnny Răducanu) în trecutul oraşului. Dar şi în efortul unor personalităţi şi instituţii prezente de a duce mai departe această moştenire. Prin manifestări culturale de calitate, oraşul “nu se predă”. Cred că aici stă şansa dezvoltării viitoare a Brăilei: transformarea într-un oraş al culturii.
P.S. Într-una din zilele festivalului, în foaierul teatrului “Maria Filloti” a fost vernisată o expoziţie minunată de fotografie artistică, rod al unui mare concurs internaţional de fotografie, unul din cele mai importante organizate în România. Denumirea oficială este Salonul Internaţional de Artă Fotografică Danubius “Best Of CF”, ediţia a IV-a. Expoziţia a fost realizată în parteneriat cu Clubul Rotary Brăila, dar meritul principal revine d-lui Tarquinius Vădeanu, managerul salonului…
