Premierul Calin Popescu Tariceanu a anuntat, ieri, ca sigura, mult trimbitata restructurare a Guvernului. Desi nu a inaintat o lista cu viitorii ministri, Tariceanu a fost categoric: din viitorul Executiv vor face parte doar membrii PNL si UDMR. Reprezentantii PD, adica cei cu care in urma cu doi ani a cistigat alegerile, nici nu intra in calcul. O fi bine, o fi rau, vom afla in cel mult doua - trei luni, dar aceasta nu ma impiedica sa fac unele comentarii. Ca, la urma urmei, n-or fi facut ministrii PD scara la cer, dar nici cu ceilalti nu mi-e rusine. Sa fim sinceri, sint toti ca unul, si unul ca toti.
Revenind insa la vinovatii de marea ruptura, primul impuls ar fi sa arunc vina asupra lui Traian Basescu, presedintele tuturor romanilor. Pentru ca el, iata, a dovedit, o data in plus, ca nu e om de echipa, ca nu stie sa lase laurii sa poposeasca si pe fruntile altora, ca nu stie sa imparta victoria cu toti cei care au participat la obtinerea ei. Comportament rusinos pentru un politician investit de popor cu atita incredere. Dar la fel de tare m-as grabi sa arunc vina si asupra premierului, care, iata, si el a dovedit ca e lipsit de echilibru, ca e partinitor, ca nu e capabil sa puna interesul general in fata celui personal. Pentru ca asta a facut Tariceanu, a lasat ca certurile sale personale cu Traian Basescu sa primeze in fata ratiunii. Iar toate acestea conduc clar la concluzia ca nu are calitati de lider. Inclusiv aparitia pe scena politica a Partidului Liberal Democrat este o confirmare a acestui fapt.
Si, totusi, in aceasta lupta, este un invingator, iar aparent, acum, acesta este Tariceanu. Ce facem insa cu cei care in urma cu 2 ani au votat Alianta tocmai pentru ca din ea facea parte si PD? Se gindeste cineva la ce simt ei, cind sint dati la o parte fara nici o remuscare? Cine si cum sa contabilizeze cit din succesul Aliantei se datoreaza PNL si cit PD, astfel incit Tariceanu sa fie indreptatit sa ramina singur la putere? De ce sa ia aceasta decizie radicala cind, in 2004, s-a dovedit clar ca doar impreuna au putut sa invinga? Au candidat separat la locale si s-a ales praful. La fel cum s-a ales praful si de sperantele celor aproape 5 milioane de romani care au votat D.A., adica PNL plus PD. Si daca tot se alege praful, de ce mai cheltuim din 4 in 4 ani atitia bani ca sa organizam alegeri, cind de fapt, votul nostru trebuie doar pentru ca cineva sa puna mina pe putere? Pentru ca, odata obtinuta puterea, noi nu mai contam. Asa cum nu am contat nici inainte de '89. Eu am votat si pe vremea lui Ceausescu, o data. Habar nu mai am ce am facut in cabina de vot, imi amintesc insa ca era o chestie obligatorie, banala, fara emotii, fara optiuni, fara substanta. Trebuia sa merg, si am mers, chiar daca singurul sentiment a fost ca eram folosita. Probabil la fel ma voi simti si la viitoarele alegeri. Pentru ca e clar, nici dupa 17 ani de democratie, nu conteaza ce vrem noi, electoratul. Oricum politicienii, indiferent de culoare, declara ce ne place noua, si fac doar ce le convine lor. Si e dureros sa vezi asta. E dureros sa constientizezi ca tu chiar nu contezi.
Revenind insa la vinovatii de marea ruptura, primul impuls ar fi sa arunc vina asupra lui Traian Basescu, presedintele tuturor romanilor. Pentru ca el, iata, a dovedit, o data in plus, ca nu e om de echipa, ca nu stie sa lase laurii sa poposeasca si pe fruntile altora, ca nu stie sa imparta victoria cu toti cei care au participat la obtinerea ei. Comportament rusinos pentru un politician investit de popor cu atita incredere. Dar la fel de tare m-as grabi sa arunc vina si asupra premierului, care, iata, si el a dovedit ca e lipsit de echilibru, ca e partinitor, ca nu e capabil sa puna interesul general in fata celui personal. Pentru ca asta a facut Tariceanu, a lasat ca certurile sale personale cu Traian Basescu sa primeze in fata ratiunii. Iar toate acestea conduc clar la concluzia ca nu are calitati de lider. Inclusiv aparitia pe scena politica a Partidului Liberal Democrat este o confirmare a acestui fapt.
Si, totusi, in aceasta lupta, este un invingator, iar aparent, acum, acesta este Tariceanu. Ce facem insa cu cei care in urma cu 2 ani au votat Alianta tocmai pentru ca din ea facea parte si PD? Se gindeste cineva la ce simt ei, cind sint dati la o parte fara nici o remuscare? Cine si cum sa contabilizeze cit din succesul Aliantei se datoreaza PNL si cit PD, astfel incit Tariceanu sa fie indreptatit sa ramina singur la putere? De ce sa ia aceasta decizie radicala cind, in 2004, s-a dovedit clar ca doar impreuna au putut sa invinga? Au candidat separat la locale si s-a ales praful. La fel cum s-a ales praful si de sperantele celor aproape 5 milioane de romani care au votat D.A., adica PNL plus PD. Si daca tot se alege praful, de ce mai cheltuim din 4 in 4 ani atitia bani ca sa organizam alegeri, cind de fapt, votul nostru trebuie doar pentru ca cineva sa puna mina pe putere? Pentru ca, odata obtinuta puterea, noi nu mai contam. Asa cum nu am contat nici inainte de '89. Eu am votat si pe vremea lui Ceausescu, o data. Habar nu mai am ce am facut in cabina de vot, imi amintesc insa ca era o chestie obligatorie, banala, fara emotii, fara optiuni, fara substanta. Trebuia sa merg, si am mers, chiar daca singurul sentiment a fost ca eram folosita. Probabil la fel ma voi simti si la viitoarele alegeri. Pentru ca e clar, nici dupa 17 ani de democratie, nu conteaza ce vrem noi, electoratul. Oricum politicienii, indiferent de culoare, declara ce ne place noua, si fac doar ce le convine lor. Si e dureros sa vezi asta. E dureros sa constientizezi ca tu chiar nu contezi.
