Thomas Sargent a arătat cum macroenometria poate fi folosită pentru a anliza schimbările permanente în politica economică. Această metodă poate fi aplicată pentru a studia relaţiile macroeconomice, atunci când menaje sau firme îşi ajustează aşteptările în funcţie de evoluţia economică.
Sargent a examinat, de exemplu, perioada de după cel de al Doilea Război Mondial, când multe ţări tindeau să implementeze politici ce favorizau creşterea inflaţiei, însă au introdus în cele din urmă schimbări sistematice ale politicii economice şi s-au întors la o rată mai mică a inflaţiei.
Christopher Sims a dezvoltat o metodă bazată pe aşa-numita autoregresie vectorială pentru a analiza cum este afectată economia de schimbările în politica economică şi alţi factori. Sims şi alţi cercetători au aplicat această metodă pentru a examina, de exemplu, efectele unei creşteri a ratei dobânzii fixate de banca centrală. De obicei, este nevoie de unul sau doi ani pentru ca rata inflaţiei să scadă, în timp ce creşterea economică scade deja treptat pe termen scurt şi nu se întoarce la evoluţia normală decât după câţiva ani.
Deşi Sargent şi Sims şi-au desfăşurat cercetarea independent, contribuţiile lor sunt complementare din mai multe puncte de vedere. Lucrările laureaţilor din anii '70 şi '80 au fost adoptate atât de cercetători, cât şi de politicieni din întreaga lume, potrivit academiei. În prezent, metodele dezvoltate de Sargent şi Sims sunt instrumente esenţiale în analiza macroeconomică.
Sargent şi Sims au studiat relaţiile de cauzalitate între aşteptări, deciziile politice şi activitatea economică.
"Cum sunt PIB-ul şi inflaţia afectate de o creştere temporară a ratei dobânzii sau de o scădere a taxelor? Ce se întâmplă dacă o bancă centrală face o schimbare permanentă privind ţinta stabilită a inflaţiei sau dacă un guvern îşi modifică obiectivul pentru echilibru bugetar? Laureaţii de anul acesta pentru ştiinţe economice au dezvoltat metode de a răspunde la aceste întrebări şi la multe altele privind relaţia de cauzalitate între politica economică şi diferite variabile macroeconomice, precum PIB-ul, inflaţia, rata şomajului şi investiţii", a explicat Academia Suedeză de ştiinţe.
Acestea sunt de obicei relaţii cu dublu sens - politica afectează economia, dar şi economia afectează politica, se adaugă în motivaţia premiului Nobel pentru economie de anul acesta. Aşteptările privind viitorul sunt principalele aspecte al acestor relaţii. Aşteptările sectorului privat privind activitatea economică şi politica influenţează deciziile privind salariile, economiile şi investiţiile.
În paralel, deciziile economico-politice sunt influenţate de aşteptări în legătură cu evoluţia din sectorul privat.
Metodele laureaţilor pot fi aplicate pentru a identifica aceste relaţii de cauzalitate şi pentru a explica rolul aşteptărilor. Ceea ce face posibilă aprecierea efectelor unor măsuri politice neaşteptate, precum şi a schimbărilor politice sistematice, adaugă academia.
Anul trecut, Nobelul pentru economie le-a fost acordat lui Peter Diamond de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, lui Dale Mortensen de la Universitatea Northwestern şi lui Christopher Pissarides de la London School of Economics, pentru cercetări asupra modului în care politica afectează şomajul.
Oficial numită "Premiul Băncii Suediei în ştiinţe economice în memoria lui Alfred Nobel", distincţia este decernată din 1969 şi finanţată de Banca Centrală suedeză, cu un cec de zece milioane de coroane (970.000 de euro), ca celelalte premii Nobel.
