E greu să descrii în cuvinte forfota care a cuprins sediile Muzeului Brăilei în după-amiaza şi seara zilei de 20 mai. E dificil să relatezi combinaţia de curiozitate, bună-dispoziţie şi agitaţie plăcută pe care le-am întâlnit la oamenii ce vizitau muzeul în acea zi. Încerc să schiţez totuşi un mic tablou al “Nopţii muzeelor” la Brăila.
Muzeul Brăilei “Carol I” a fost o gazdă perfectă. Au fost deschise larg uşile la toate secţiile muzeului. La sediul din Piaţa Traian, toate sălile au fost puse la dispoziţia vizitatorilor. Au fost instalate chiar indicatoare pentru vizitatorii mai puţin familiarizaţi cu muzeul. Pe coridoare, pe scări, în sălile de la parter şi de la etaj, în curtea muzeului şi în faţa lui, am văzut oameni care zâmbeau, se salutau, priveau exponatele, discutau în şoaptă. Ca în marile muzee. De fapt, Muzeul Brăilei este un mare muzeu. Cu o colecţie minunată de tablouri din perioada interbelică, cu multă şi valoroasă artă contemporană, cu săli dedicate marilor personalităţi ale Brăilei, cu o editură de mare prestigiu ştiinţific…
Angajaţii muzeului au fost şi ei la înălţime. Au explicat, au povestit şi au îndrumat vizitatorii cu răbdare şi bucurie. Au făcut mici şi foarte interesante expuneri. Deşi este o formulă des folosită, “angajaţii muzeului” nu este deloc un termen potrivit. E vorba, de fapt, de cercetători ştiinţifici, doctori (adevăraţi), experţi în discipline legate de istorie, artă, arheologie, etnografie, ştiinţele naturii.
Vizitatorii au venit în număr foarte mare la toate sediile muzeului. Am văzut părinţi cu copii de câţiva ani, am văzut adolescenţi veniţi în grupuri, am văzut perechi de tineri, am văzut doamne şi domni trecuţi de prima tinereţe. Nicăieri nu cred că am găsit un public mai divers ca la acest eveniment. Şi încă ceva: oamenii nu se plimbau pur şi simplu prin muzeu. Priveau cu interes exponatele, admirau tablourile, ascultau explicaţiile ghizilor. Pe străzile din centrul orasului se auzeau expresii inedite, precum: “Hai şi la Nică Petre!” sau “La Panait Istrati nu mergem?”
Marius Diaconu şi colecţia sa de uniforme militare din primul război mondial au fost, cred, vârful manifestării. Prezentarea uniformelor “pe viu”, mânuirea armelor şi depunerea jurământului militar faţă de Rege au fost momente pline de pitoresc şi emoţie.
Răzvan-Florin Leşevschi şi colecţia sa de fiare de călcat au însemnat un alt moment inedit şi apreciat de vizitatorii Secţiei de etnografie. Deşi la noi sunt încă rare, astfel de expoziţii sunt o regulă în muzeele cu renume.
Dar ceea ce a făcut din “Noaptea muzeelor” la Brăila un adevărat spectacol a fost atmosfera generală care s-a creat în jurul acestui eveniment. Relaxare, bună-dispoziţie, plăcerea de a admira şi dorinţa de a cunoaşte, toate acestea au format o ambianţă de… oraş european.
P. S. “Marele spectacol” este titlul unui minunat tablou realizat de pictoriţa Mimi Şaraga-Maxy şi aflat în colecţiile muzeului Brăilei. Acest titlu şi tabloul în sine sunt o expresie potrivită, cred, pentru ce s-a întâmplat sâmbătă, 20 mai 2017, la “Noaptea muzeelor”.