Aici nu mai este vorba
doar de fotbal, ci de mindrie, de principii, de orgoliu. Discutia trebuie extinsa dincolo de simpla trecere a formatiei Dacia Unirea Braila
in custodia Otelului din Galati. Oficialii clubului brailean au acceptat, ba chiar s-au rugat sa devina "satelitul" Galatiului, de parca
Otelul ar fi vreo superformatie, un fel de Barcelona a Romaniei. Si ei sint vai de mama lor. Sa nu uitam ca in turul campionatului recent
incheiat nu au cistigat nici un meci acasa. De cind combinatul siderurgic a incaput pe mina multimiliardarului indian Lakhsmi Mittal, la
Galati se tot vorbeste de investitii masive, de marea performanta, de accederea in grupele Ligii Campionilor etc. Astea-s poante ieftine de
pe bancuri.ro, bre.
Bineinteles ca doare aceasta capitulare a Brailei. Nu, nu este vorba ca Braila s-a pus in genunchi in fata Galatiului
si a cerut un pahar cu apa, un loc de munca, un acoperis deasupra capului. Rivalitatea dintre cele doua orase nu mai exista de mult. Pe
aceasta tema mai circula doar legende de pe vremea cind bunicu' facea spagatul. Cel mai mult deranjeaza faptul ca Braila nu a incercat sa
faca performanta, inainte de a merge sa fie sluga la niste vecini nu foarte instariti. Stiu, se vor grabi unii sa afirme ca orasul asta este
prea sarac si prea blazat pentru a se mai gindi la fotbal, la nu stiu ce investitii in Dacia Unirea, la Divizia "A" etc. Adica lumea nu are
ce minca si pe unde munci, iar altii se gindesc la fotbal? - ar sari altii de fund in sus. Foarte bine, atunci Braila si-a amanetat mindria,
sa mearga sa stearga praful, sa gateasca si sa spele in casa Otelului. Caci asta inseamna sa devii "satelit" al unei echipe. Esti un fel de
ingrijitoare cu un salariu de mizerie care se bucura ca, din cind in cind, pe linga leafa, stapinul ii da si ceva de mincare sa duca acasa la
copii. Niciodata insa nu va putea spera ca dupa ce isi va fi facut datoria cu brio, casa ii va ramine ei.
Din '93, de cind a retrogradat
in Divizia "B", Braila nici nu s-a gindit la promovare. E, de-acum incolo nici macar nu mai poate visa. Dintr-o fata saraca, Braila a ajuns
acum sclava in casa unor insi pe care nu-i da aurul afara din casa. Iar sclavii, se stie, nu au nume, nu au identitate, nu au drepturi, ci
doar obligatii. Poate ca peste citiva ani, Braila va rupe intelegerea facuta acum cu Otelul. Prea tirziu. Stigmatul de a cincea roata la
caruta va exista, iar faptul ca o perioada de timp a fost sub ocupatia Galatiului nu va fi usor de digerat. Dar ce tot spun eu aici? Ce tot
incerc sa-i sensibilizez pe cei care ar fi putut macar sa incerce sa treaca Dunarea inot cu Dacia Unirea in spate? Poate ca e momentul sa va
reamintesc ca in iarna, firma de salubritate a Primariei Braila a apelat la galateni sa-i dea o masina pentru curatenia orasului. Am spus-o
si iacata ca a venit vremea sa repet: sa platim, fratilor, taxe si impozite la Galati, sa conduca orasul un primar de Galati, sa ne facem cu
totii buletin de Galati si sa ardem manuscrisele care amintesc de vechea Braila. Sa invatam sa fim presuri, sa ne bucuram cind vom fi calcati
in picioare!
doar de fotbal, ci de mindrie, de principii, de orgoliu. Discutia trebuie extinsa dincolo de simpla trecere a formatiei Dacia Unirea Braila
in custodia Otelului din Galati. Oficialii clubului brailean au acceptat, ba chiar s-au rugat sa devina "satelitul" Galatiului, de parca
Otelul ar fi vreo superformatie, un fel de Barcelona a Romaniei. Si ei sint vai de mama lor. Sa nu uitam ca in turul campionatului recent
incheiat nu au cistigat nici un meci acasa. De cind combinatul siderurgic a incaput pe mina multimiliardarului indian Lakhsmi Mittal, la
Galati se tot vorbeste de investitii masive, de marea performanta, de accederea in grupele Ligii Campionilor etc. Astea-s poante ieftine de
pe bancuri.ro, bre.
Bineinteles ca doare aceasta capitulare a Brailei. Nu, nu este vorba ca Braila s-a pus in genunchi in fata Galatiului
si a cerut un pahar cu apa, un loc de munca, un acoperis deasupra capului. Rivalitatea dintre cele doua orase nu mai exista de mult. Pe
aceasta tema mai circula doar legende de pe vremea cind bunicu' facea spagatul. Cel mai mult deranjeaza faptul ca Braila nu a incercat sa
faca performanta, inainte de a merge sa fie sluga la niste vecini nu foarte instariti. Stiu, se vor grabi unii sa afirme ca orasul asta este
prea sarac si prea blazat pentru a se mai gindi la fotbal, la nu stiu ce investitii in Dacia Unirea, la Divizia "A" etc. Adica lumea nu are
ce minca si pe unde munci, iar altii se gindesc la fotbal? - ar sari altii de fund in sus. Foarte bine, atunci Braila si-a amanetat mindria,
sa mearga sa stearga praful, sa gateasca si sa spele in casa Otelului. Caci asta inseamna sa devii "satelit" al unei echipe. Esti un fel de
ingrijitoare cu un salariu de mizerie care se bucura ca, din cind in cind, pe linga leafa, stapinul ii da si ceva de mincare sa duca acasa la
copii. Niciodata insa nu va putea spera ca dupa ce isi va fi facut datoria cu brio, casa ii va ramine ei.
Din '93, de cind a retrogradat
in Divizia "B", Braila nici nu s-a gindit la promovare. E, de-acum incolo nici macar nu mai poate visa. Dintr-o fata saraca, Braila a ajuns
acum sclava in casa unor insi pe care nu-i da aurul afara din casa. Iar sclavii, se stie, nu au nume, nu au identitate, nu au drepturi, ci
doar obligatii. Poate ca peste citiva ani, Braila va rupe intelegerea facuta acum cu Otelul. Prea tirziu. Stigmatul de a cincea roata la
caruta va exista, iar faptul ca o perioada de timp a fost sub ocupatia Galatiului nu va fi usor de digerat. Dar ce tot spun eu aici? Ce tot
incerc sa-i sensibilizez pe cei care ar fi putut macar sa incerce sa treaca Dunarea inot cu Dacia Unirea in spate? Poate ca e momentul sa va
reamintesc ca in iarna, firma de salubritate a Primariei Braila a apelat la galateni sa-i dea o masina pentru curatenia orasului. Am spus-o
si iacata ca a venit vremea sa repet: sa platim, fratilor, taxe si impozite la Galati, sa conduca orasul un primar de Galati, sa ne facem cu
totii buletin de Galati si sa ardem manuscrisele care amintesc de vechea Braila. Sa invatam sa fim presuri, sa ne bucuram cind vom fi calcati
in picioare!
